ICCJ. Decizia nr. 949/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 22 noiembrie 2003 a fost înregistrată la Curtea de Apel Târgu-Mureș cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1172/R din 17 octombrie 2003 a acelei instanțe pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind potrivnică deciziei civile nr. 63/R din 21 ianuarie 2000 pronunțată de aceeași instanță.
Prin decizia civilă nr. 52/R din 6 februarie 2004 Curtea de Apel Târgu-Mureș și-a declinat competența în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție invocându-se dispozițiile art. 323 alin (2) C. proc. civ., în raport de decizia împotriva căreia s-a formulat revizuirea.
Cererea de revizuire este nefondată.
Revizuienții R.E. și R.M. susțin că prin decizia civilă nr. 63/R din 21 ianuarie 2000 a Curții de Apel Târgu-Mureș, în rejudecare, după casare a fost respinsă acțiunea intimaților G.P. și G.M., reținându-se în esență că terenul pe care au edificat casa situată pe aceeași stradă la nr. 15/A, nu are caracterul de loc înfundat, caracterul de "loc înfundat" trebuind să fie străin conduitei proprietarului, ca urmare a edificării unor construcții de-a curmezișul drumului de acces.
Se precizează că acest fapt a fost stabilit pe baza unor expertize care fiind acceptate de către instanță, a intrat în puterea lucrului judecat.
Se mai arată că ignorând această stare de fapt, constituită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, hotărârea supusă revizuirii reține o stare de fapt cu totul opusă, astfel că prin modificarea Ordinului Prefectului nr. 147/1994 le-a diminuat dreptul de proprietate cu 93 mp, suprafață ce a fost trecută în proprietatea statului.
Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire se regăsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în daune diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Se impune a se reține că prin decizia civilă nr. 63 din 21 ianuarie 2000, Curtea de Apel Târgu-Mureș a admis recursul pârâților R.E. și R.M. împotriva deciziei civile nr. 1360 din 15 septembrie 1999 a Tribunalului Mureș și în consecință, a casat integral decizia și în rejudecare a respins acțiunea reclamanților G.P. și G.M. în contradictoriu cu pârâții R.E., R.M. și Statul Român, având ca obiect constatarea edificării unei case pe terenul din C.F. 593 - Sighișoara și instituirea unei servituți de trecere.
Prin decizia civilă nr. 1172/R din 17 octombrie 2003, aceeași instanță după casare, rejudecând cauza, a admis acțiunea precizată a reclamanților G.P. și G.M. în contradictoriu cu pârâții Prefectura Mureș, Consiliul Local Sighișoara, R.E. și R.M. și a dispus anularea parțială a Ordinului Prefecturii Mureș nr. 147/1994, în sensul diminuării suprafeței atribuite pârâților Roșca de la 361 mp la 268 mp, diferența de 93 mp rămânând în proprietatea Statului Român.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi admisă când " există hotărâri potrivnice pronunțate de instanțe de același grad sau de grad diferit, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate".
Textul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. mai cere ca în cauză să existe hotărâri definitive sau irevocabile, care să evoce fondul, ambele condiții fiind îndeplinite.
Celelalte condiții din art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu sunt, însă, îndeplinite, ceea ce atrage respingerea cererii.
Cele două hotărâri trebuie să fie potrivnice, adică în dispozitivul lor să existe măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire, ceea ce nu se regăsește în cauză.
De asemenea, nu se constată existența triplei identități, de părți, obiect și cauză, obiectul fiind diferit.
în cauză nu se poate invoca excepția autorității lucrului judecat în ceea ce privește cea de-a doua hotărâre față de prima.
Obiectul revizuirii prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu îl reprezintă exercitarea unui control judiciar asupra hotărârilor pronunțate, nu se apreciază care dintre aceste hotărâri este justă, ci se verifică dacă și în ce măsură ultima hotărâre s-a pronunțat cu violarea puterii lucrului judecat.
Așa fiind, cum nu există hotărâri potrivnice în sensul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea a fost respinsă.
Ca urmare a respingerii cererii de revizuire, la cererea intimaților G.P. și G.M., în temeiul art. 274 C. proc. civ., revizuienții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, avansate de partea adversă în cuantum de 2.000.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărător, dovedite cu chitanța anexată la dosar.
| ← ICCJ. Decizia nr. 946/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 810/2005. Civil → |
|---|
