ICCJ. Decizia nr. 978/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 163 din 18 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, a fost respinsă contestația formulată de contestatoarele D.G. și P.K. împotriva dispoziției nr. 45 din 31 mai 2001, prin care a fost propusă acordarea de despăgubiri, de către intimata Primăria comunei Bahnea, județul Mureș.
Apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 77 A din 1 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut că imobilul compus din casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 0,0863 mp a fost vândut, soților S.Ș. și S.T., cu respectarea dispozițiilor legale, în anul 1982, în baza Legii nr. 4/1973.
împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs contestatoarele, susținând în esență că, imobilul nu a fost trecut în proprietatea statului cu titlu valabil și că înstrăinarea casei de locuit a fost făcută în baza Legii nr. 4/1973, act normativ abuziv, situație în care se impunea restituirea casei în natură și evacuarea cumpărătorilor.
Recursul este nefondat.
Prin dispoziția nr. 45 din 31 mai 2001, emisă de primarul comunei Bahnea, județul Mureș, s-a constatat că imobilul compus din casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent, situat în aceeași comună, nu poate fi restituit în natură și a fost propusă acordarea de despăgubiri bănești, conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Imobilul susmenționat a fost înstrăinat în anul 1983, în temeiul Legii nr. 4/19973, foștilor chiriași.
în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință.
Or, buna credință a foștilor chiriași care au cumpărat casa de locuit și terenul aferent nu poate fi pusă la îndoială, deoarece încheind actul de vânzare-cumpărare în anul 1983, în baza Legii nr. 4/1973, care în acea perioadă era pe deplin aplicabilă, nu puteau prevedea faptul că, după anul 1990 va exista posibilitatea revendicării imobilelor trecute în proprietatea statului.
în atare situație se constată că prin soluțiile pronunțate instanțele au făcut o corectă aplicare a legii.
în consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 991/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 979/2005. Civil → |
|---|
