ICCJ. Decizia nr. 9568/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 431 din 3 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, a fost admisă în parte contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, de contestatorul I.T., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Pechea, județul Galați a fost anulată dispoziția nr. 2644 din 16 octombrie 2003, emisă de pârâtă, a fost admisă cererea de restituire prin echivalent a imobilului situat în comuna Pechea, județul Galați, compus din teren, pe care a existat o construcție demolată și a fost obligată pârâta să-i acorde reclamantului despăgubiri, conform art. 10 pct .7 din Legea nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 291,31 mp (cvartalul 107, parcela 2857) și potrivit art. 10 pct. 6 din aceeași lege, pentru construcția demolată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul ce formează obiectul litigiului a fost dobândit, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 783 din 4 martie 1991, de către autorul reclamantului, I.N., imobil ce a fost individualizat prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză și care a fost trecut în proprietatea statului fără titlu, însăși pârâta recunoscând prin întâmpinare că nu are evidențe ale proprietăților decât după anul 1951 și că pe teren se află ridicate construcții astfel că nu poate fi restituit în natură.
Apelul declarat de Consiliul local al comunei Pechea, județul Galați împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1191/A din 9 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.
împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs Consiliul local al comunei Pechea, județul Galați, susținând în esență că instanța nu analizat O.U.G. nr. 10/2003, potrivit căreia, după expirarea termenului de completare a dosarului, nu mai pot fi admise probe pentru soluționarea cauzei, iar prin documentele ce au însoțit notificarea nu a fost făcută dovada deposedării, calitatea persoanei deposedate și natura măsurii reparatorii, proba cu martori fiind neconcludentă.
Recursul este nefondat.
Conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ. , judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului și pot dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc, text de lege ale cărui prevederi nu pot fi limitate prin nici un act normativ, iar instanțele s-au conformat, administrând probele cu înscrisuri, expertiză tehnică și martori, probe pertinente și concludente.
Pe baza acestor probe, temeinic s-a stabilit că autorul reclamantului respectiv tatăl acestuia I.N., a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare aflat în copie, la fila 9 din dosarul de fond, imobilul ce formează obiectul litigiului, individualizat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul B.V., prin care s-a stabilit că suprafața revendicată, de 291,32 mp este inclusă în suprafața de 903,38 mp aflată în proprietatea Primăriei comunei Pechea, pe care se află ridicate construcții aparținând unor persoane juridice, deci deposedarea autorului reclamantului a fost dovedită.
Cum pârâta nu a fost în măsură să facă dovada titlului în baza căruia imobilul a fost trecut în proprietatea sa, afirmând prin întâmpinarea depusă la instanța de fond că există evidențe în registrele agricole începând din anul 1951, corect au reținut instanțele lipsa unui titlu valabil.
în consecință, recursul a fost respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9573/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9572/2005. Civil → |
|---|
