ICCJ. Decizia nr. 9570/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 5 ianuarie 2004, la Tribunalul Neamț, reclamantul C.C. a cerut, în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie anulată dispoziția nr. 1584 din 26 noiembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Piatra Neamț, prin care a fost respinsă notificarea de acordare a unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru un imobil expropriat în anul 1961.
Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Neamț, secția civilă, prin sentința nr. 149 C din 31 martie 2004, a admis contestația formulată de reclamant, a anulat dispoziția nr. 1584/2003 emisă de Primarul Municipiului Piatra Neamț și a obligat pârâtul să soluționeze pe fond notificarea nr. 298 din 9 noiembrie 2001.
Hotărând astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a dovedit că este îndreptățit la măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr. 10/2001 așa încât notificarea comunicată pârâtului urmează să fie examinată pe fond.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 1244 din 22 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța trebuia să evalueze imobilul și să oblige Primăria Piatra Neamț la "despăgubiri prin echivalent".
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Invocând dispozițiile acestei legi, reclamantul, a comunicat, prin executorul judecătoresc, o notificare prin care a solicitat măsuri reparatorii cu privire la un imobil din Piatra Neamț (fila 23 din dosarul primei instanțe).
Răspunzând notificării, Primarul Municipiului Piatra Neamț, prin dispoziția nr. 1584 din 26 noiembrie 2003, a respins cererea reclamantului, cu motivarea că acesta nu a dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobil (fila 3).
Examinând cu atenție actele doveditoare depuse, prima instanță a stabilit că reclamantul a dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul ce a aparținut autorilor săi și în consecință a obligat pârâtul să soluționeze pe fond notificarea, sentința fiind confirmată de instanța de apel.
Cererea reclamantului de a i se acorda despăgubiri bănești în sumă de 24.000 + 25.000 EURO nu putea fi admisă. Reclamantul a recunoscut, pe parcursul procesului, că imobilul ce a aparținut bunicului său a fost expropriat, construcția a fost demolată iar pe teren au fost edificate construcțiile pentru care se dispusese exproprierea.
Susținerile reclamantului cu privire la expropriere sunt confirmate de actele depuse la dosar (filele 4-6 și 37-38).
Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, în acordare de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri bănești.
Măsurile reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești au fost reglementate prin art. 36-40 din Legea nr. 10/2001.
Procedura de stabilire și de plată a despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, așa încât organismul nou creat prin această lege, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, va analiza și va stabili cuantumul final al despăgubirilor care se pot acorda potrivit Legii nr. 10/2001.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9572/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9562/2005. Civil → |
|---|
