ICCJ. Decizia nr. 980/2005. Civil
Comentarii |
|
La 8 ianuarie 2002, O.S. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 29 din 4 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Parva, județul Bistrița Năsăud, prin care acesta, invocând prevederile Legii nr. 1/2000, a respins notificarea ce avea ca obiect restituirea în natură a terenului înscris în C.F. 25 Parva, cu nr. top 72/3 și 72/4, în suprafață totală de 4612 mp, din care el a solicitat 1 parte, anume 2306 mp.
în motivarea contestației s-a arătat că temeiurile de drept invocate în dispoziția primarului nu pot fi acceptate, întrucât contestatorul a urmat procedura prevăzută în Legea nr. 1/2000, dar nu a obținut restituirea terenurilor solicitate.
înregistrată inițial la Judecătoria Năsăud, această instanță a declinat competența de soluționare a contestației, întemeiată pe prevederile Legii 10/2001, în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.
Această din urmă instanță, prin sentința civilă nr. 444 din 18 septembrie 2002, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de O.S. împotriva dispoziției nr. 29 din 4 decembrie 2001 emisă de Primarul comunei Parva.
în justificarea soluției, instanța a învederat că terenul pretins, solicitat de contestator și în temeiul Legii nr. 18/1991, este ocupat de construcții, a fost preluat de stat prin expropriere și contestatorului i se cuvin despăgubiri în baza art. 40 din Legea nr. 1/2000, motiv pentru care s-a dispus înscrierea acestuia în tabelul cuprinzând persoanele fizice care solicită despăgubiri pentru terenurile agricole ce nu se pot restitui.
Așa fiind, situația juridică a terenului a fost rezolvată definitiv și contestatorul nu poate obține restituirea în natură și nici măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de contestator împotriva sentinței a fost respins de Curtea de Apel Cluj ca nefondat prin decizia civilă nr. 1 din 13 ianuarie 2003.
Instanța de control judiciar a înlăturat criticile formulate în apel, reținând că terenul a fost solicitat de contestator, care a urmat procedura specială reglementată prin Legea fondului funciar și a introdus plângere în instanță, ce a format obiectul dosarului nr. 2028/2001 al Judecătoriei Năsăud, soluționat prin respingerea plângerii, instanța stabilind că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în privința terenului din C.F. 25 Parva, prin acordarea de despăgubiri contestatorului apelant și includerea lui în tabelul întocmit în acest scop.
Contestatorul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, susținând că această hotărâre, ca și sentința civilă nr. 444/2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, sunt nelegale.
Recurentul solicită instanței verificarea modului de soluționare a cererii sale nr. 198/1998 pentru reconstituirea dreptului de proprietate și stabilirea adevărului privind terenul înscris în C.F. 25 Parva, reproșând instanței de apel că nu a expus în hotărâre motivele pe care își fundamentează soluția. Mai arată că cererea introdusă în instanță pentru teren, întemeiată pe prevederile Legii nr. 18/1991, a fost respinsă și, față de dispozițiile Legii nr. 10/2001, ulterior adoptate, recurentul a renunțat la acel litigiu și a pretins terenul bazat pe reglementările cuprinse în Legea nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
Anterior declanșării prezentului litigiu, recurentul a solicitat la 3 aprilie 1998, prin cererea înregistrată cu numărul 198, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră înscris în C.F. 269 Parva și a terenului de 0,46 ha din C.F. 25 Parva, acesta din urmă situat în incinta minei de caolin din localitate.
Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a hotărât la 25 mai 2000 trecerea recurentului în anexa nr. 40 pentru despăgubiri, în care figurează la poziția nr. 4.
Ulterior, la 26 iunie 2001, recurentul s-a adresat Judecătoriei Năsăud cu plângere în temeiul Legii nr. 18/1991 și a cerut reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în C.F. 269, 25, 275 și 509 Parva și punerea în posesie privind aceste terenuri, iar în anul 2002 a mai introdus o acțiune la Tribunalul Bistrița-Năsăud tot privitor la terenul înscris în C.F. nr. 25 Parva, întemeiat de asemenea pe legea fondului funciar.
Demersurile întreprinse nu au fost finalizate și la 13 octombrie 2001 recurentul a declanșat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, prin trimiterea notificării la intimata Primăria comunei Parva, pentru restituirea în natură a terenului înscris în C.F. 25 Parva.
Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, este, în principiu, o lege cu caracter reparator general, fiind de remarcat că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare a acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere. Este ceea ce prevede în mod expres dispoziția înscrisă în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
întrucât obiectul cererii de restituire îl constituie un teren agricol de natura celor enumerate în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru care recurentul a depus diligențe în a-l obține, dar nu a finalizat procedurile speciale ale Legii nr. 18/1999 și Legii nr. 1/2000, iar în această situație Legea nr. 10/2001 nu poate avea un caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparator în domeniul imobiliar, urmează a reține ca neîntemeiată critica recurentului privind incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 10/2001.
în această fază a judecării cauzei și pentru considerentul expus mai sus, instanța nu are abilitarea de a verifica modul de soluționare a cererii recurentului formulată la comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 privind terenul înscris în C.F. 25 Parva, cerere care a format obiectul altui litigiu, și se apreciază că instanța de apel a adus argumente suficiente în sprijinul soluției adoptate.
Recursul declarat de contestator, a fost respins ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 984/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 991/2005. Civil → |
---|