ICCJ. Decizia nr. 9819/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 9 mai 2003 la Tribunalul Argeș, reclamanta B.F. a chemat în judecată pârâta SC S. SA Pitești pentru a fi obligată să-i restituie în natură terenul în suprafață de 7.500 mp pe vechiul amplasament, situat în comuna Slobozia, județul Argeș în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că terenul a fost luat în mod abuziv de către C.A.P. Slobozia și de la C.A.P., tot în mod abuziv a fost luat de pârâtă care l-a folosit pentru P.P.T.S.U. Slobozia, județul Argeș până la 1 ianuarie 1990, iar după această dată terenul a rămas liber de construcții.
Pârâta a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității acțiunii.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 17 din 22 ianuarie 2004 a admis acțiunea așa cum a fost restrânsă și a dispus restituirea în natură a terenului de 2.654 mp, situat în comuna Slobozia, județul Argeș, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul S.V.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă, iar pe fond a reținut că pârâta nu deține titlu de proprietate, deoarece certificatul de atestare ca efect al Legii 15/1990 nu este considerat titlu de proprietate, iar reclamanta față de actele depuse la dosar este persoana îndreptățită să solicite restituirea în natură a acestui teren, fiind aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (8) din Legea 10/2001.
împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC S. SA Pitești criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în dezvoltarea motivelor de apel pârâta a susținut că instanța în mod greșit a respins cele două excepții și a considerat că certificatul deținut de pârâtă nu constituie titlu de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 841/A din 28 aprilie 2004 Curtea de Apel, a admis apelul formulat de pârâtă și a schimbat sentința în sensul că, pe fond, a respins contestația, ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității contestației, deoarece aceasta a fost formulată peste termenul de 30 de zile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține că decizia este greșită, instanța reținând că pârâta nu avea posibilitatea reanalizării situației în raport de actele depuse ulterior emiterii deciziei, care, trebuia contestată în 30 de zile de la comunicare.
Recurentul critică hotărârea și pentru motivul că răspunsul la notificarea depusă potrivit Legii nr. 10/2001 este comunicat legal numai unuia dintre cei care au formulat-o.
Recursul nu este fondat.
Criticile recursului se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar acest motiv de casare nu subzistă în cauză pentru următoarele considerente.
în cauză, s-a făcut dovada faptului că la data de 8 noiembrie 2001, reclamanta M.R. și C.M., în calitate de nepoate ale autorilor G. și M.E. și B.I. în calitate de ginere al celor doi autori au notificat pârâta în baza Legii nr. 10/2001, să le restituie terenul în suprafață de 7.500 mp situat în comuna Slobozia, județul Argeș, aflat în proprietatea pârâtei și care este liber.
Prin decizia nr. 2 din 8 ianuarie 2002, pârâta le-a răspuns la notificare cu motivarea că pentru teren deține certificat de atestare a dreptului de proprietate, că este privatizată și notificarea trebuia adresată A.P.A.P.S. potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și cei patru moștenitori nu au depus acte de stare civilă prin care să-și dovedească vocația succesorală și nici acte de proprietate pentru terenul revendicat.
Această decizie a fost comunicată reclamantei care a formulat contestația dedusă judecății, așa încât motivul de recurs formulat de recurentă, referitor la acest aspect este neîntemeiat.
în cazul în care cererea de notificare este respinsă, întrucât persoanele care au făcut notificarea nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat nu și-au dovedit calitățile de moștenitori, cei nemulțumiți pot introduce acțiune în justiție în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin.(7) din Legea nr. 10/2001 care începe să curgă de la data comunicării deciziei.
Decizia a fost comunicată la 8 februarie 2002, nefiind contestată în termenul de 30 de zile de la comunicare.
într-adevăr, din moment ce pârâta, prin decizie s-a pronunțat cu privire la notificarea formulată, procedura administrativă s-a finalizat neexistând posibilitatea legală ca unitatea deținătoare să reanalizeze situația, chiar dacă contestatoarea, ulterior comunicării deciziei a revenit cu actele care trebuia să fie atașate notificării sau depuse în condițiile prevăzute de lege.
Reclamanta avea posibilitatea să formuleze contestație împotriva deciziei respective în termenul de 30 de zile de la comunicare, în temeiul art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, la Tribunalul Argeș și în cadrul contestației să depună la dosar toate actele de proprietate pe care a înțeles să le depună după emiterea deciziei la dosarul notificării unității deținătoare.
Neprocedând astfel, în mod corect instanța de apel a considerat că, în cauză contestația formulată la 9 mai 2003, împotriva deciziei comunicată la 8 februarie 2002, nu este în termen, respingând-o ca tardivă.
în consecință, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că hotărârea pronunțată este legală și conform art. 312 C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9823/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9820/2005. Civil → |
|---|
