ICCJ. Decizia nr. 9823/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la 6 ianuarie 2003 și înregistrează la Tribunalul Timiș, reclamanta R.(K.)A.M., prin avocat P.A.G. din Baroul Timiș a solicitat obligarea Municipiului Timișoara, prin primar, să-i retrocedeze, conform art. 480 C. civ., imobilul teren în suprafață de 285 mp situat în Timișoara și rectificarea C.F. Timișoara, top 6629, în sensul dobândirii de către aceasta a dreptului de proprietate prin moștenire de la sora ei K.E., decedată la 21 februarie 1993.
S-a susținut în motivarea acțiunii că în baza Decretului nr. 354/1986 imobilul a fost expropriat de la defuncta ei soră, casa fiind demolată iar terenul fiind și în prezent liber neîngrijit.
S-a depus în copie certificatul nr. 381 prin care notarul public D.N.A, a atestat la 12 noiembrie 2002 că reclamanta, domiciliată în Germania, a acceptat tacit succesiunea defunctei K.E., decedată la 20 februarie 1993 în Timișoara, fiind singura ei moștenitoare în calitate de soră.
După administrarea probei cu înscrisuri și expertiză, Tribunalul Timiș a pronunțat sentința civilă nr. 1040 din 16 octombrie 2003, prin care a respins acțiunea.
S-a reținut în motivarea acestei sentințe că din analiza probelor administrate rezultă că scopul în care s-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a fost atins, suprafața de teren solicitată de reclamantă fiind afectat de rețele de apă și electricitate care alimentează blocurile de locuințe construite în urma exproprierilor.
Ca atare, s-a considerat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 35 din legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică.
S-a apreciat de asemenea că declarația notarială depusă, dată la 10 octombrie 2003 de reclamanta născută în anul 1919, de a nu construi pe teren fără obținerea avizelor de la societățile de apă și telefonie, nu poate conduce la admiterea acțiunii.
Apelul declarat de reclamantă prin același avocat a fost admis de Curtea de apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 742 din 23 aprilie 2004.
S-a admis în parte acțiunea, s-a dispus dezmembrarea C.F. Timișoara, creându-se top 30652/2 cu suprafața de 200 mp teren construcții, dispunându-se înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei ca moștenitoare a fostei proprietare.
S-a apreciat în motivare, în urma efectuării unui supliment la raportul de expertiză, că sunt îndeplinite condițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, pentru a fi retrocedată reclamantei suprafața de 200 mp teren, care a rămas neutilizat în urma exproprierii dispuse în anul 1986 pentru utilitate publică.
împotriva acestei decizii, în termen legal Consiliul local Timișoara și primarul au declarat recurs, prin care au invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în mod greșit a fost interpretat actul dedus judecății ca fiind o cerere în retrocedare potrivit art. 35 din Legea nr. 33/1994, o astfel de acțiune fiind inadmisibilă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
în plus, este necontestat că scopul exproprierii a fost atins, fiind construite blocurile de locuințe și spațiile comerciale, lucrările de utilitate publică pentru acre terenul surorii reclamantei s-a expropriat în anul 1986.
Prin întâmpinarea formulată de avocat P.A.G. în numele reclamantei s-a solicitat respingerea recursului. S-a depus în copie conformă Decretul nr. 354/1986 și, anexa acestuia, de unde rezultă că de la patru persoane, H.E., G.R., F.I. și K.E., s-a expropriat suprafața de 285 mp teren.
Recursul este fondat.
Imobilul în litigiu a fost expropriat pentru utilitate publică în anul 1986, scopul exproprierii fiind atins prin construirea unui ansamblu de blocuri de locuințe și spații comerciale.
Reclamanta este sora uneia dintre cele patru persoane care au fost expropriate.
Calitatea de moștenitoare i-a fost atestată după aproape 10 ani de la decesul fostei coproprietare a imobilului.
Indicând drept temei în drept al acțiunii art. 480 C. civ., revendicarea de drept comun, reclamanta prin avocat a solicitat în 6 ianuarie 2003 retrocedarea întregii suprafețe de teren de 285 mp ce fusese expropriată de la cei patru coproprietari.
încă prin întâmpinarea depusă la fond, pârâtul a învederat că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, cererile de natura celei din speță trebuie să urmeze procedura notificării, prevăzute de acest act normativ.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au considerat însă că acțiunea trebuie soluționată prin prisma art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, soluțiile lor diferite rezultând din interpretarea diferită a probei cu expertiza tehnică efectuată în cauză: dacă porțiunea de teren rămasă între blocuri este sau nu afectată de rețele de utilitate publică (apă, electricitate, cabluri telefonice).
Acest mod de interpretare este greșit, fiind ca atare incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
într-adevăr, deși art. 35 din legea nr. 33/1994 potrivit cu care dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică, nu a fost în mod formal abrogat, el poate fi considerat ca o măsură reparatorie incipientă a legiuitorului de la 1994 de restituire a unor bunuri imobile care fuseseră expropriate anterior intrării lui în vigoare. Scopul principal al actului normativ în ansamblu este însă, evident, acela de a reglementa pentru viitor procedura de urmat în cazul exproprierilor, dovadă fiind titlul, Lege privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Reglementarea de ansamblu a problemei retrocedărilor imobiliare pentru bunurile preluate de stat în perioada anterioară anului 1990 a fost realizată prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
în această lege specială, în vigoare de la 14 februarie 2001, la capitolul II.
"Restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent", un amplu articol, art. 11 din Legea nr. 10/2001, republicată, este dedicat problemei restituirii imobilelor expropriate.
Cum la data formulării acțiunii, anul 2003, legea specială de reparație era, și este, în vigoare, cauza nu mai putea fi analizată prin prisma dreptului comun al acțiunii în revendicare.
în acest sens sunt și dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care acordă dreptul de revendicare a bunurilor preluate de stat dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Cum în speță, terenul revendicat a intrat în proprietatea statului, retrocedarea potrivit principiului specialia generalis derogant, poate fi solicitată, în natură sau prin echivalent, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001.
în consecință, fiind încălcate dispozițiile legale anterior enunțate, decizia este nelegală, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
întrucât soluția respingerii pronunțată de instanța de fond este corectă, sentința a fost menținută, dar cu substituirea motivării, în sensul considerațiilor ce preced.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9821/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9819/2005. Civil → |
|---|
