ICCJ. Decizia nr. 9861/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9861
Dosar nr. 5022/200.
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005 Asupra recursului civil de faţă; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 20 ianuarie 2000, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, sub nr. 507, reclamanţii S.N., ş.a., în calitate de moştenitori ai defunctei C.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, revendicarea imobilului situat în Bucureşti, imobil expropriat în baza Decretului nr. 105/27 aprilie 1950 emis de fostul Prezidiu al Marii Adunări Naţionale a RPR. În subsidiar, solicită reclamanţii ca în ipoteza în care terenul sau o porţiune din acesta nu poate fi restituită în natură, să li se acorde despăgubiri calculate la valoarea de circulaţie. În motivarea cererii se arată că exproprierea s-a făcut fără justă şi prealabilă despăgubire, în dezacord cu dispoziţiile constituţionale în vigoare la acea dată, precum şi cu dispoziţiile art. 481 C. civ. Prin sentinţa civilă nr. 1878 din 11 decembrie 2001 cererea formulată de reclamanţi a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active, cu motivarea că certificatul de moştenitor depus nu constituie titlu de proprietate. Hotărârea primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, urmare a respingerii apelurilor declarate de reclamanţi, prin Decizia civilă nr. 344 din 23 septembrie 2002 pronunţată în dosarul 1193/2002. Motivarea deciziei este succintă în sensul că apelanţii nu au completat probatoriile în apel şi că între imobilul revendicat şi cel care poartă în prezent nr. 20-22 pe bulevardul B. nu există identitate. Împotriva deciziei au declarat recurs apelanţii reclamanţi întemeiat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs Decizia pronunţată în apel este criticată pentru motivele ce succed. Greşit nu a fost reţinută calitatea de proprietar, proprietară a autoarei reclamanţilor C.A. câtă vreme actul de expropriere este emis pe numele acesteia. Nefondată este şi aserţiunea că nu există identitate între imobilul revendicat şi imobilul situat pe bulevardul B. câtă vreme recurenţii nu au revendicat imobilele aflate la nr. 20 şi 22 din bulevardul B. ci imobilul care a purtat în anul 1818 adresa calea C. nr. 290 iar în anul 1950, la expropriere adresa V. nr. 20-22. Prin hotărâre nu s-a reţinut calitatea de proprietară a A.C, şi anterior a tatălui acesteia B.N., în condiţiile în care moştenitoarele defunctului B. au fost puse în posesie şi în deplină proprietate prin procesul-verbal cu numărul 1381/1918 întocmit de fostul Tribunal Ilfov. În conformitate cu dispoziţiile art. 305 C. proc. civ. s-au administrat în recurs probe cu înscrisul respectiv: copia contractului de închiriere încheiat între B.N. şi C.I. pentru imobilul din calea C. nr. 290, filele 14,15, 16 adresa nr. 7386 din 19 decembrie 2003 emisă de Primăria sector 3 în conformitate cu care la matricola imobilului din şoseaua V. nr. 20-22 sector 3, a figurat ca plătitoare de impozit C.A., pentru un imobil compus din parter, apartament 1, corp 1-o cameră plus sală, corp doi-patru camere industrie, adresa nr. 47253 din 17 aprilie 2003 emisă de Direcţia Arhivele Naţionale Istorice Centrale, în conformitate cu care la ANIC nu deţine evidenţe de la Tribunalul Ilfov, secţiile V-VII din perioada 1918-1919, procesul-verbal încheiat la 23 august 1918 încheiat de delegatul administraţiei financiare ce cuprinde averea rămasă de pe urma defunctului N.B., proces-verbal în care este trecut şi imobilul din calea C. nr. 290. Înscrisurile depuse coroborate cu menţiunile din decretul de expropriere şi certificatul de moştenitor nr. 1986 din 10 august 1995 emis de notariatul de Stat sector 2 fac dovada dreptului de proprietate pe care autoarea reclamanţilor l-a avut asupra imobilului dedus judecăţii precum şi a calităţii de continuatori în drepturi şi obligaţii a reclamanţilor. Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat la prima instanţă, filele 64-67, rezultă că din suprafaţa totală a terenului aflat în proprietatea terenului aflat în proprietatea A.C., de 38280mp, specificate în Decretul de expropriere nr. 105/1950, prin sistematizarea urbanistică este ocupată în strada G. o suprafaţă de 13655 mp, pe diferenţa de teren aflându-se un teren de tenis în suprafaţă de 1113 mp şi un imobil în construcţie la data efectuării expertizei tehnice. Din adresa nr. 499 din 18 ianuarie 2001 emisă de SC A.N. Bucureşti SA, rezultă că o parte din teren a fost concesionat acestei societăţi comerciale de către Primăria Municipiului Bucureşti. Totodată, din adresa numărul 26199 din 16 martie 2001 emisă de Primăria sectorului 3, rezultă că terenul situat pe bulevardul B., fost şos. V., nr. 20-22 face parte din domeniul public de interes local, fiind afectat către blocuri de locuinţe, alei pietonale, zonă verde şi Parcul Voinicelul. Identitatea între terenul supus revendicării şi cel aflat în patrimoniul autoarei este certificată de expertul tehnic judiciar în precizările de la raportul de expertiză (fila 121). Rezultă astfel că, în fapt, instanţele au soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului respectiv în a stabili dacă şi în ce măsură terenul revendicat poate fi restituit în natură ori prin echivalent bănesc. Se impune astfel efectuarea unei noi expertize tehnice topografice pentru identificarea cu exactitate a porţiunilor de teren ce nu sunt afectate de utilităţi, valoarea terenului şi a construcţiei expropriate urmând a fi administrate probatorii şi sub aspectul achitării către proprietar a unor juste şi prealabile despăgubiri potrivit dispoziţiilor art. 481 C. civ. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, constatând incidenţa art. 304, pct. 9 şi 10 C. proc. civ., art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia recurată şi sentinţa civilă pronunţată de tribunal şi drept consecinţă va trimite dosarul acestei din urmă instanţe pentru rejudecarea pricinii de fond. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei nr. 344/A din 29 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă. Casează Decizia precum şi sentinţa civilă nr. 1878 din 11 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă. Trimite dosarul aceleiaşi instanţe pentru rejudecare pe fond. Irevocabilă. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 9869/2005. Civil ICCJ. Decizia nr. 9864/2005. Civil → Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 9861/2005. Civil
