ICCJ. Decizia nr. 9827/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9827
Dosar nr. 2915/2005
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 337 din 26 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de către reclamanta A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul Generalin.
La soluţionarea cauzei instanţa a avut în vedere actele dosarului în raport de care a reţinut următoarele:
Termenul de 10 zile de comunicare a dispoziţiei motivate către persoana îndreptăţită, prevăzut de art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 10/2001, este un termen de recomandare, nerespectarea acestuia dându-i posibilitate reclamantei să recurgă la alte mijloace juridice pentru obligarea pârâtei să respecte dispoziţiile legii.
Reclamanta nu a făcut dovada proprietăţii pentru imobilul revendicat prin notificarea emisă în baza Legii nr. 10/2001 şi nici calitatea sa de succesoare în drepturi cu privire la acest imobil.
Prin Decizia nr. 1339/A din 2 noiembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a respins ca nefondat apelul formulat de către reclamantă împotriva sentinţei de fond, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut corect că apelanta-contestatoare nu a depus nici un fel de act care să ateste dreptul de proprietate asupra imobilului.
Totodată, notificarea adresată intimatei este informă, necuprinzând datele de identificare a imobilului.
Împotriva deciziei de apel a formulat recurs reclamanta-apelantă, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea sentinţei de fond nu se regăseşte ca motiv de respingere a cererii de restituire, faptul că nu s-ar fi depus acte din care să rezulte datele de identificare a imobilului solicitat.
Prin aprecierile făcute sub acest aspect, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 296 C. proc. civ. care stipulează că apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
În ceea ce priveşte datele de identificare a imobilului:
În Anexa nr. 1 a HCM nr. 1594/1959 referitoare la oraşul Bucureşti este menţionată cooperativa meşteşugărească P.M. în vederea transformării în întreprindere a industriei locale de stat. În aceeaşi anexă se arată că Sfatul Popular Bucureşti este organul care preia activităţile şi patrimoniul cu ocazia acestor transformări.
Cu referire la prevederile Decretului nr. 244/1955 se arată că terenuri din proprietatea statului aflate în administrarea Comitetelor executive ale sfaturilor populare au fost transmise unităţilor cooperatiste fără plată şi fără termen în folosinţă. Proprietatea construcţiilor s-a transmis cu plată în baza evaluării făcute potrivit Instrucţiunilor Ministerului Finanţelor. În condiţiile în care statul a înstrăinat construcţiile, a avut loc o vânzare în condiţiile art. 1294-1295 C. civ., situaţie în care preluarea acestora, fără plată, de către stat în baza HCM nr. 1594/1999 nu poate fi decât o naţionalizare.
În aceste condiţii, arhivele cooperativei transformate care cuprindeau şi documente din care să reiasă datele de identificare ale imobilului în cauză se află în posesia intimatei.
În ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat:
Potrivit prevederilor exprese ale H.C.M nr. 1594/1959 şi a instrucţiunilor de aplicare, odată cu transformarea cooperativelor meşteşugăreşti în întreprinderi ale industriei locale de stat, activităţile şi patrimoniul acestora se predau, fără plată, către stat.
Potrivit Statutului Model al Cooperativei de Producţie Meşteşugărească, în vigoare la data transformării, patrimoniul cooperativei nu putea fi înstrăinat fără plată.
Cu referire la art. 39 alin. (4) din Statutul menţionat, referitoare la dizolvarea cooperativelor meşteşugăreşti, se arată că uniunea la care era afiliată Cooperativa şi prin urmare sistemul cooperaţiei meşteşugăreşti prin reprezentanta sa legală U.C.E.C.O.M., avea un drept exclusiv de proprietate asupra activului rezultat în urma cooperativei dizolvate; acest activ nu este altceva decât patrimoniul preluat de stat, patrimoniu care potrivit art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 formează obiectul cererii de restituire.
Având în vedere că prin „transformarea" cooperativelor meşteşugăreşti în întreprinderi ale industriei locale de stat s-a produs nu numai transferul de proprietate dar şi încetarea personalităţii juridice a acestora reiese că acestea au fost practic dizolvate, situaţie în care patrimoniul trebuia predat către uniunea la care era afiliată cooperativa; în acest sens deveneau aplicabile dispoziţiile art. 39 alin. (4) din statut.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin dispoziţia nr. 1884 din 25 noiembrie 2003 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, s-a respins notificarea formulată de către recurenta-reclamantă prin care s-a solicitat restituirea imobilului situat în Bucureşti, cooperativa P.M.
În motivarea dispoziţiei se arată că respingerea este justificată pe faptul că notificatorul nu a depus acte care să ateste dreptul de proprietate şi calitatea de persoană îndreptăţită, precum şi pe faptul că notificarea nu îndeplineşte condiţiile de formă, lipsind datele de identificare ale imobilului.
Dispoziţia, astfel cum a fost justificată a fost supusă controlului judecătoresc pe calea contestaţiei formulată de către recurentă.
În condiţiile în care prin chiar actul contestat se reţine netemeinicia notificării formulată în baza Legii nr. 10/2001, pentru neidentificarea imobilului, nu se poate reţine că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, în condiţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
S-a cerut anularea dispoziţiei, ceea ce presupune înlăturarea tuturor argumentelor susţinute în cuprinsul acesteia în justificare.
În acest context se constată că nu sunt incidente nici dispoziţiile procedurale invocate de către recurent în sensul creării unei situaţii mai grea în propria cale de atac.
În acelaşi timp şi criticile ce vizează greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale, subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt nefondate.
Prin notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001, imobilul revendicat a fost indicat a fi cooperativa P.M. şi care era, la data transformării în întreprindere de stat, în localitatea Bucureşti.
Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, notificarea făcută de persoana îndreptăţită trebuie să cuprindă elemente de identificare a imobilului, acest lucru fiind, prin urmare, în sarcina notificantului.
Actele la care se face referire în soluţionarea recursului şi care s-ar fi aflat în posesia intimatei şi prin care s-ar fi putut acoperi această deficienţă, prezintă relevanţă concomitent cu dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Oricum, identificarea imobilului în baza actului din arhivă invocat a fi în posesia pârâtei nu era suficientă pentru soluţionarea cauzei, faţă de elementele care conturează calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost susţinute de către recurenta-reclamantă.
Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1594 din 4 noiembrie 1959 s-a hotărât transformarea unor cooperative meşteşugăreşti în unităţi productive de stat iar în anexa 1 a hotărârii este menţionată între cooperativele transformate în întregime cooperativa P.M.
Contrar celor susţinute în cadrul recursului, în instrucţiunile cu privire la transformarea unor cooperative meşteşugăreşti şi a unor secţii în întreprinderi productive de stat, se prevede că în cazul în care s-a hotărât transformarea în întregime, întregul patrimoniu al fostei cooperative trece la noua întreprindere care preia drepturile şi obligaţiile cuprinse în patrimoniul respectiv [lit. a) alin. (3)].
În acelaşi sens sunt şi celelalte prevederi din instrucţiuni: concomitent cu transformarea, planul cu toate secţiunile şi cu toţi indicatorii, trece asupra întreprinderii [lit. b) alin. (1)]; repartiţiile, contractele şi comenzile de aprovizionare şi desfacere trec asupra întreprinderilor respective cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceasta [lit. c) alin. (1)]; întreprinderea rezultată din transformarea cooperativei preia întreg patrimoniul (activ şi pasiv) prevăzut în bilanţ, fiind obligată să răspundă pentru toate obligaţiunile fostei cooperative [lit. e) alin. (1)].
În susţinerea calităţii de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 se invocă art. 39 alin. (4) din Statutul Model al cooperativelor meşteşugăreşti potrivit cu care, în caz de dizolvare, uniunea la care era afiliată cooperativa şi prin urmare sistemul cooperaţiei meşteşugăreşti avea un drept exclusiv de proprietate asupra activului rezultat în urma dizolvării cooperativei.
Dizolvarea cooperativei meşteşugăreşti nu a avut loc, faţă de cele arătate mai sus referitoare la procedura aferentă patrimoniului în caz de transformare a cooperativei meşteşugăreşti şi argumentele reţinute în continuare.
Potrivit art. 40 din Decretul nr. 31/1954, dizolvarea reprezintă una dintre formele prin care o persoană juridică încetează de a avea fiinţă.
Dizolvarea este acel mod de încetare a persoanelor juridice care se aplică în cazurile prevăzute de lege şi care presupune, obligatoriu, lichidarea.
Astfel, conform art. 51 şi art. 52 din Decretul nr. 31/1954, prin efectul dizolvării persoana juridică intră în lichidare, în vederea realizării activului şi a plăţii pasivului iar bunurile rămase după lichidare primesc destinaţia arătată în actul de înfiinţare, prin statut sau prin hotărârea luată, cel mai târziu la data dizolvării, de organele chemate a decide.
Neoperând o dizolvare a cooperativei meşteşugăreşti, nu a avut loc un transfer al patrimoniului către uniunea la care era afiliată cooperativa, după cum s-a invocat de către recurentă în cadrul recursului.
Pe de altă parte, potrivit Statutului Model al cooperativelor de producţie meşteşugărească din anul 1955 în vigoare la data transformării, cooperativa de producţie meşteşugărească este persoană juridică distinctă (art. 6).
Prin urmare, în condiţiile în care nu a intervenit o preluare a patrimoniului fostei cooperative meşteşugăreşti pe temeiul invocat de către recurentă şi nu a fost mandată de fosta cooperativă meşteşugărească care era persoană juridică distinctă, se constată că nu s-a făcut dovada în cauză a respectării dispoziţiilor art.3 lit. c) din Legea nr. 190/2001.
Constatând astfel că nu sunt fondate criticile formulate în cauză de către recurenta-reclamantă, Curtea urmează să facă aplicarea art. 316 şi art. 296 C. proc. civ., dispunând respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta A.N.C.M.-U.C.E.C.O.M. împotriva deciziei civile nr. 1339 A din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9837/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9824/2005. Civil → |
|---|
