ICCJ. Decizia nr. 9824/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9824
Dosar nr. 15736/200.
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 488 din 3 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia civilă, s-a admis contestaţia formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamanţii N.C., N.A. şi C.M. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Galaţi şi Consiliul Local Galaţi; s-a dispus restituirea în natură de către intimată a terenului în suprafaţă de 414 mp situat în Galaţi, către contestatori.
Instanţa de fond a reţinut următoarele considerente la soluţionarea cauzei: terenul în suprafaţă de 414 mp a fost proprietatea lui N.E. şi N.V.O. în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2195/22 iulie 1937 şi nr. 24978/12 ianuarie 1939.
Alături de descendenţa faţă de foştii proprietari ai imobilelor, instanţa a mai reţinut că moştenitorii defunctului N.V. au donat terenul Consiliului Popular Galaţi prin ofertele de donaţie autentificate sub nr. 7415 din 5 octombrie 1986, 7805 din 19 august 1986, 7794 din 16 august 1986 şi 7794/1984.
Prin sentinţa civilă nr. 11862/2001 a Judecătoriei Galaţi (irevocabilă) s-a constatat nulitatea contractelor de donaţie a imobilelor.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică imobilă care a individualizat imobilul iar construcţiile aflate pe acesta sunt provizorii potrivit autorizaţiei de construcţie depuse la dosar.
Instanţa de fond a mai reţinut că deşi la notificarea efectuată nu a fost emisă o dispoziţie motivată, pârâta prin întâmpinare cât şi prin reprezentantul său în instanţă a precizat că imobilul nu poate fi restituit în natură, ceea ce constituie un refuz de a-i rezolva favorabil cererea; în aceste condiţii, singura posibilitate pe care o aveau contestatorii era aceea de a se adresa instanţei judecătoreşti competente, în virtutea dreptului de acces liber la justiţie.
În raport de aceste elemente, instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite condiţiile Legii nr. 10/2001, dispunând admiterea contestaţiei şi restituirea în natură a terenului.
Prin Decizia civilă nr. 416/A din 26 martie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de către pârâta Primăria Municipiului Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 488 din 3 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Galaţi, reţinându-se următoarele:
Potrivit art. 23 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau după caz prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură sau dacă restituirea în natură nu este posibilă să se facă o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.
Termenul de 60 de zile este un termen de recomandare, iar nerespectarea acestuia de către persoana notificată nu poate să lipsească persoana îndreptăţită de posibilitatea de a-şi valorifica drepturile recunoscute de lege.
Legea sancţionează doar lipsa notificării cu pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau echivalent iar în aceste condiţii lipsa deciziei sau dispoziţiei motivate a deţinătorului nu poate avea acelaşi efect, nefiind prevăzută de lege această sancţiune.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a procedat la judecarea cauzei chiar dacă deţinătorul imobilului nu a soluţionat notificarea.
Împotriva deciziei de apel a formulat recurs Primarul Municipiului Galaţi, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc . civ.
Potrivit Legea nr. 10/2001 şi Normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi, entitatea deţinătoare are plenitudine de competenţă în a se pronunţa asupra notificării; numai în cazul în care anterior depunerii notificării persoanelor îndreptăţite aveau pe rolul instanţei acţiuni în revendicare, acestea puteau alege fie calea administrativă, fie cea contencioasă, conform dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001.
În mod greşit s-a calificat o adresă emisă de Primăria Municipiului Galaţi ca fiind un act administrativ, respectiv dispoziţie.
Aşa cum rezultă din art. 23 şi urm. din Legea nr. 10/2001, unitatea deţinătoare se pronunţă faţă de notificarea depusă de către persoana îndreptăţită, iar în aceste condiţii, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că acţiunea nu este prematur formulată.
În mod greşit instanţele au învederat că reclamantele sunt îndreptăţite a se adresa justiţiei în virtutea principiului liberului acces la justiţie. Legea nr. 10/2001 este un act normativ special, care cuprinde dispoziţii exprese care derogă de la normele cu caracter general, dispoziţii care au un caracter imperativ şi de la care nu se poate deroga.
Soluţionarea cu întârziere a notificării este motivată atât de întârzierea apariţiei Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 cât şi de faptul că pe acest teren există construcţii care impun păstrarea unor soluţii unitare şi juste pe plan local; instanţele de judecată nu sunt în măsură să dispună o astfel de soluţie care afectează configuraţia Planului Urbanistic General aprobat conform dispoziţiilor legale.
Analizându-se Decizia de apel în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
La data de 31 mai 2005, reclamantele-intimate au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 prin care au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 420 mp situat în Galaţi.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie, sau după caz, dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
După cum în mod corect s-a reţinut în cauză, aspect confirmat şi de către recurent în cadrul recursului, notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 nu a fost soluţionată, fiind depăşit astfel termenul prevăzut de dispoziţiile legale incidente.
În cazul în care nu este respectat termenul de 60 de zile susmenţionat, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 privind atacarea deciziei sau dispoziţii care cuprind oferta de restituire, pentru că aceasta lipseşte.
Cu toate acestea, atitudinea persoanelor juridice notificate care nu respectă dispoziţiile legale care impun un anumit termen de soluţionare nu poate să încalce dreptul subiectiv civil al persoanei îndreptăţite, respectiv dreptul la restituirea în natură sau prin echivalent a unui imobil şi nici să o lipsească de posibilitatea de a-şi apăra interesele şi drepturile recunoscute şi ocrotite de lege; are loc astfel o încălcare a obligaţiei sale care este corelativă dreptului subiectiv civil al persoanei îndreptăţite.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptăţită îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării imobilului pe care o exercită după primirea deciziei/dispoziţiei sau a hotărârii judecătoriei de retrocedare.
În acest context, cu privire la imobilul preluat în mod abuziv, acţiunea în justiţie generată de nerespectarea termenelor de soluţionare a notificării, are caracterul unei acţiuni în revendicare care poate fi formulată oricând.
Sub acest aspect au recunoscut atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel dreptul persoanei îndreptăţite de a se adresa instanţei în judecată şi nu ca urmare a contestării unei decizii sau dispoziţii, sub calificarea dată în cadrul recursului.
Prin urmare, în mod corect s-a recunoscut dreptul persoanei îndreptăţite de a se adresa justiţiei, nefiind astfel condiţionat dreptul acesteia de emiterea unor dispoziţii, tardiv, de către unitatea deţinătoare, aspect ce înlătură şi caracterul prematur al acţiunii formulate.
Acest drept al persoanei îndreptăţite este recunoscut şi protejat totodată de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care prevede faptul că „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (…) de către o instanţă (…) care va hotărî (…) asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (….)".
Pe de altă parte, apărările din cadrul recursului referitoare la justificarea întârzierii soluţionării notificării sunt nefondate, faţă de dispoziţiile exprese ale Legii nr. 10/2001 care cuprinde norme clare şi precise de soluţionare a notificărilor; pe de altă parte, soluţionarea notificării nu a intervenit nici după elaborarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Reţinând, prin urmare, că s-a făcut o corectă aplicare în cauză a dispoziţiilor legale incidente, motiv de recurs ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Galaţi împotriva deciziei nr. 416 A din 26 martie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9827/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9675/2005. Civil → |
|---|
