ICCJ. Decizia nr. 2178/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 14 mai 2003, reclamantul G.D. a chemat în judecată pârâții A.P.A.P.S. București, A.P.A.P.S. Brașov, SC F.A. SA și Statul Român pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună desființarea actului de privatizare, în patrimoniul pârâtei SC F.A. SA, referitor la imobilul situat în Ditrău, jud. Harghita înscris în C.F. Ditrău lotul 1, nr. top nou 78 / 2 / 1 teren în suprafață de 135 mp, pe care se află edificată farmacia cu laborator și două dependințe; restituirea în natură a imobilului cu înscrierea în C.F. pe numele său în cotă de 1/1 parte și în subsidiar măsuri reparatorii prin echivalent în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă.
La data de 17 octombrie 2002 reclamantul prin precizarea la acțiune a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată cu privire la capătul de cerere referitor la desființarea actului de privatizare, iar la data de 18 decembrie 2002 a precizat din nou cererea solicitând să se constate că imobilul a fost preluat fără titlu de către stat, cu restituirea în natură și restabilirea situației anterioare de C.F., constatarea calității de unic moștenitor a fostului proprietar tabular și înscrierea sa în C.F.
Prin sentința civilă nr. 281 din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Mureș s-a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta SC F.A. SA în sensul că s-a dispus restituirea în natură a imobilului respingându-se acțiunea față de celelalte pârâte prin admiterea excepției invocate și s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capetelor de cerere referitoare la preluarea imobilului fără titlu, restabilirea situației anterioare și constatarea calității succesorale, înscrierea în C.F. a imobilului pe numele reclamantului precum și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că imobilul în litigiu nu a făcut obiectul privatizării, nefiind probat faptul că proprietatea acestuia să fi fost strămutată în cadrul procedurii de privatizare și pentru că nu ar fi depus contractul de vânzare-cumpărare prin care FPS ar fi vândut în numele statului respectivul spațiu către SC F.A. SA
S-a mai reținut că dacă imobilul este evidențiat în patrimoniul SC F.A. SA nu semnifică rezultatul unei privatizări, iar Legea 15/1990 nu înseamnă dobândirea unui drept real ori constituirea lui, ci doar transformarea vechiului drept de administrare într-unul de administrare operativă, ceea ce înseamnă că pârâta nu a dobândit un drept de proprietate față de imobil în baza acestei legi.
Prin sentința nr. 522 din 16 iunie 2003 Tribunalul Mureș s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție, formulată de pârâta SC F.A. SA împotriva chematului în garanție A.P.A.P.S. București, ca urmare a solicitării reclamantului ca instanța să se pronunțe și cu privire la această cerere, prin respingerea ca nefondată.
împotriva acestor din urmă hotărâri a declarat apel în termen legal, pârâta SC F.A. SA aducând critici cu privire la nelegalitatea hotărârilor, invocându-se în principal că de la data preluării în patrimoniul oficiului farmaceutic Târgu Mureș prin naționalizare și evidențiat ulterior în registrul inventar, imobilul a aparținut pârâtei apelante și că prin Legea 15/1991, dreptul de administrare s-a transformat într-unul de proprietate.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu are calitatea unuia liber făcând aplicarea art. 9 alin. (1) din Legea 10/2001 deoarece în cauză ar fi incidente prevederile art. 27 din lege potrivit cărora pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii, nefiind admisibilă restituirea în natură.
Reclamantul G.D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului pârâtei învederând că imobilul nu a format obiectul privatizării.
Curtea de Apel Târgu Mureș prin decizia civilă nr. 140 din 14 octombrie 2003 a respins apelul pârâtei SC F.A. SA reținând în esență că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv, cu titlu potrivit art. 9 alin. (1) din Legea 10/2001 și în condițiile acestui act normativ vor fi restituite în natură persoanei îndreptățite în raport cu art. 20 alin. (1) din Legea 10/2001, indiferent de destinație.
împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a declarat în termen legal, recurs pârâta SC F.A. SA invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs recurenta pârâtă a arătat că instanța de apel greșit a aplicat dispozițiile art. 20 alin. (1) și (2) din Legea 10/2001 atâta vreme cât statul și-a înstrăinat integral acțiunile către terții acționari în sensul că imobilul a cărei restituire se solicită nu este deținut de stat ca acționar majoritar sau proprietar al unor acțiuni în valoare echivalentă cu valoarea imobilului, societatea fiind cu capital integral privat.
Recursul nu este fondat.
Faptul că imobilul este evidențiat în patrimoniul SC F.A. SA nu semnifică rezultatul unei privatizări, iar Legea 15/90 nu înseamnă dobândirea unui drept real ori constituirea lui, ceea ce înseamnă cu certitudine că pârâta nu a dobândit un drept de proprietate față de imobil în baza acestei legi.
Ori restituirea este posibilă tocmai datorită faptului că imobilul nu a trecut în patrimoniul recurentei pârâte prin efectul Legii nr. 15/1990.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea 10/2001 imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv cu titlu, iar în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) aceste imobile vor fi restituite în natură persoanei îndreptățite, indiferent de destinație.
Răspunzând astfel motivelor de recurs dezvoltate de pârâta SC F.A. SA, instanța de recurs constată că instanța de apel a aplicat corect legea situației de fapt pe deplin stabilite, iar recursul este nefondat, astfel că a fost respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2185/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2134/2006. Civil → |
|---|
