ICCJ. Decizia nr. 2553/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 42 din 24 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția civilă, și rectificată prin încheierea din 31 martie 2005 a fost admisă contestația formulată de reclamanta P.G. în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului Mărășești.
Ca urmare, a fost modificată dispoziția nr. 676 din 30 aprilie 2004 emisă de pârâtă și s-a dispus restituirea către reclamantă a suprafeței de 964 mp teren situat în intravilanul orașului Mărășești, identificat la poziția 20 din harta cadastrală, în loc de 358 mp.
Totodată s-a stabilit că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent constând în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital în valoare de 1.013.578.000 lei.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4.636.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul expertului și cheltuieli de deplasare dovedite cu biletele de transport depuse la dosar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din probele administrate că reclamanta este moștenitoarea proprietarei imobilului din orașul Mărășești, compus din teren în suprafață de 1400 mp și o casă de locuit.
Potrivit Decretului nr. 331/1979 din imobilul în litigiu statul a expropriat suprafața de 635 mp teren și construcția pentru care reclamanta a primit despăgubiri în sumă de 40.952,50 lei.
Diferența de teren de 765 mp a fost preluată de stat fără titlu legal.
S-a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită, iar în ce privește modalitatea de despăgubire s-a reținut că în baza art. 1 și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 aceasta are dreptul la restituirea în natură a terenului liber.
Din raportul de expertiză S.N. coroborat cu recunoașterea pârâtei, tribunalul a stabilit că suprafața de teren expropriată ce este liberă de construcție și poate fi restituită în natură este de 964 mp și nu de 358 mp cât s-a menționat în dispoziția emisă de pârâtă.
Potrivit art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 s-a statuat că reclamanta este îndreptățită ca pentru diferența de teren de 536 mp ca și pentru construcțiile demolate să primească măsuri reparatorii prin echivalent care pot fi, conform art. 11 alin. (8) din aceeași lege, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală.
Prin aplicarea art. 274 C. proc. civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 4.636.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta Primăria orașului Mărășești prin primar a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 650/A din 31 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, ce a considerat legală obligarea apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria orașului Mărășești invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în esență, recurenta susține că nu este în culpă procesuală pentru a fi obligată la cheltuieli de judecată către reclamantă câtă vreme a primit adresa instanței de fond pentru depunerea planului cadastral la data de 16 noiembrie 2004 cu obligația de a depune acest înscris la data de 18 noiembrie 2004.
Sub acest aspect recurenta menționează că nu are nici o culpă pentru admiterea probei cu efectuarea unei expertize tehnice ce urma să stabilească suprafața de teren liberă ce putea fi restituită reclamantei.
Recursul declarat nu este fondat.
Recurenta a fost obligată de instanța de fond să plătească intimatei-reclamante suma de 4.636.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 2.500.000 lei onorariu de expert și cheltuielile de transport dovedite de reclamantă.
Instanța a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. ce prevede că partea ce a căzut în pretenții va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată ale părții ce a câștigat procesul.
în cauză, intimata-reclamantă a contestat dispoziția emisă greșit de recurentă prin care i se restituia în natură doar 358 mp teren din imobilul în litigiu în loc de 964 mp, cât s-a constatat prin expertiza efectuată în instanță.
Deci culpa procesuală în efectuarea cheltuielilor procesuale dovedite de intimata-reclamantă aparține recurentei-pârâte așa încât în mod judicios au fost aplicate în cauză dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
Față de cele ce preced, înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria orașului Mărășești prin primar.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2640/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2312/2006. Civil → |
|---|
