ICCJ. Decizia nr. 2895/2006. Civil
Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava nr. 7312/2003 reclamantul Z.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria comunei Grănicești, prin primar și Prefectura județului Suceava, anularea dispoziției nr. 181/2003 emisă de Primarul comunei Grănicești și acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din casă și anexe, preluat abuziv de stat și demolat.
în motivarea acțiunii reclamantul a precizat că părinții săi au moștenit de la bunici un imobil în satul Dănila comuna Dărmănești, însă în perioada când tatăl său, etnic german, a fost deportat la minele din Dombas, în fosta U.R.S.S., imobilul respectiv a fost trecut în rezerva comunei "pentru instituții publice" iar ulterior a fost demolat. Terenul pe care erau amplasate casa, șura și grajdul i-a fost restituit în baza Legii nr. 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 679 din 13 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a admis acțiunea și s-a desființat dispoziția nr. 181/2003; totodată s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit la obținerea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilele casă de locuit, cu grajd și șură situate în satul Dănilă, comuna Dărmănești, județul Suceava.
în motivarea sentinței s-a reținut că, prin actele de stare civilă, reclamantul a făcut dovada vocației succesorale, dispozițiile art. 4.4 din H.G. nr. 498/2004 neimpunând a se face dovada calității de unic moștenitor.
Potrivit extrasului de C.F. bunica reclamantului Z.B. a fost proprietară în indiviziune cu copii săi între care și tatăl reclamantului asupra parcelelor înscris în C.F. inclusiv asupra parcelei 80, clădire cu casă. S-a mai reținut că prin procesul-verbal din 11 noiembrie 1947 se dovedește preluarea abuzivă a imobilelor solicitate, nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul, Prefectul județului Suceava și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Ulterior, reclamantul a precizat că renunță la judecata apelului.
în motivarea apelurilor pârâții au susținut că reclamantul nu a făcut dovada proprietății, a calității de moștenitor și a preluării abuzive.
Prin decizia civilă nr. 34 din 17 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-au respins apelurile declarate de pârâți și s-a luat act că reclamantul a renunțat la judecata apelului.
în motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că în cauză s-a dovedit preluarea abuzivă și demolarea construcțiilor care constituiau o gospodărie țărănească, situație în care nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 invocat de apelanți.
Decizia pronunțată în apel a fost recurată de către Prefectul județului Suceava și D.G.F.P. Suceava, în calitate de mandatar al Ministerului Finanțelor Publice.
în motivarea recursului declarat de Prefectul județului Suceava se susține, în esență, că în mod greșit s-a respins apelul întrucât pentru imobilele solicitate de reclamant nu este posibilă restituirea în natură, ci acordarea uneia din măsurile reparatorii prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Deși acest recurent nu a indicat concret temeiul juridic pe care se întemeiază recursul, indicând generic dispozițiile art. 299-304 C. proc. civ., dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
în recursul declarat de D.G.F.P. Suceava se invocă drept temei legal prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și se susține, în esență, că pentru termenul din 17 ianuarie 2005 procedura de citare nu a fost îndeplinită cu Ministerul Finanțelor Publice ci numai cu D.G.F.P. Suceava care nu are calitate procesuală proprie în prezenta cauză, fiind doar un mandatar al Ministerului Finanțelor Publice, în baza unei declarații remisă în acest sens.
Referitor la fondul cauzei, s-a arătat că reclamantul nu a făcut dovada calității de unic moștenitor și nici a proprietății în integralitatea ei, iar pe de altă parte că în cauză sunt incidente dispozițiile legii privind reforma agrară.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, combătând criticile formulate de recurenți.
Recursurile sunt nefondate.
Contrar celor susținute de recurentul Prefectul județului Sucea, instanțele care s-au pronunțat anterior în cauză au reținut în mod judicios că imobilele ce fac obiectul prezentei cauze nu pot fi restituite în natură, motiv pentru care s-a stabilit că reclamantul este îndreptățit la obținerea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile prevederilor art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, astfel că acest recurs se privește ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de D.G.F.P. Suceava, în calitate de mandatar al Ministerului Finanțelor Publice, Curtea constată următoarele:
Nu poate fi reținută critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
în apel, ca de altfel și la fond, Ministerul Finanțelor Publice a fost reprezentat de D.G.F.P. Suceava, în baza mandatului special acordat prin delegația nr. 66087 din 1 octombrie 2004, situație față de care în mod corect s-a dispus citarea acesteia în cauză.
Nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la fondul cauzei.
în materia Legii nr. 10/2001 calitatea procesuală pasivă aparține persoanelor îndreptățite la măsurile reparatorii, prevăzute expres prin dispozițiile art. 3 lit. a)-c).
Persoana fizică îndreptățită la restituire, moștenitoare a fostului proprietar trebuie să dovedească această calitate, de moștenitoare și nu interesează dacă este unic moștenitor sau sunt mai mulți moștenitori, regula unanimității specifică acțiunii în revendicare negăsindu-și aplicabilitatea în astfel de litigii.
Cu probele administrate, s-a făcut dovada proprietății imobilului și că acesta a fost preluat de stat în mod abuziv.
Față de considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondate recursurile declarate în cauză.
← ICCJ. Decizia nr. 2985/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2780/2006. Civil → |
---|