ICCJ. Decizia nr. 2763/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la 12 februarie 2002, reclamanta H.G. a chemat în judecată pârâții Municipiul București, prin Primarul General, Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S. pentru a se constata că a fost deposedată de dreptul de proprietate indiviză în cotă de 1 asupra apartamentelor 1, 2 și 3 din imobilul situat în București, și terenul aferent în suprafață de 2173 mp și pentru a fi obligați aceștia să-i achite reclamantei în echivalent, sub formă de acțiuni, cota parte din aceste imobile.
Prin sentința 872 pronunțată la 3 iunie 2002, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a anulat cererea, constatând incidente în cauză dispozițiile art. 161 alin. (1) C. proc. civ., și a reținut în considerentele hotărârii că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant, întrucât cererea de chemare în judecată nu a fost semnată de reclamantă, iar împuternicirea avocațială aflată la fila 24 dosar nr. 1475/2002 nu este semnată de reclamantă.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, ca urmare a încălcării prevederilor art. 161 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care instanța poate acorda un termen pentru a se face dovada calității de reprezentant.
Prin decizia nr. 460 din 20 noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul, a anulat sentința Tribunalului București și a fixat termen pentru soluționarea fondului pricinii, cu motivarea că în apel, s-a depus procura generală autentificată sub nr. 2826/5681 din 22 iulie 2002, (fila 13 dosar nr. 2283/2002) prin care reclamanta o împuternicește pe avocata L.P. să o reprezinte "în fața instituțiilor publice, instanțelor judecătorești, în legătură cu acțiunea privind recuperarea în echivalent a cotei ce îi revine din imobilul în litigiu".
în fond, după rejudecare, prin decizia nr. 1586 din 8 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă în raport de prevederile art. 22 din H.G. nr. 498/2003.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta H.G. , criticând-o pentru nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 22 pct. 1 lit. d) din H.G. nr. 498/2003.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 "actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare".
Conform Hotărârii pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, nr. 498/2003, art. 22 pct. 1 lit. d) prin acte doveditoare se înțeleg: orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective).
în cazul dedus judecății, reclamanta s-a legitimat procesual cu certificatul de moștenitor nr. 65 din 4 aprilie 1960 de pe urma defunctului C.B.T., decedat la 10 septembrie 1959.
Cât privește dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, acestea au aparținut autorului inițial I.F., potrivit proceselor-verbale întocmite de Camera Pentru înființarea Cărților Funciare la 22 mai 1946 (filele 8-11 dosar nr. 1475/2002 al Tribunalului București) și au fost, ulterior moștenite, după decesul acestuia, de fiii săi F.C.I.A.A.I. și F.C.B.T. , în cote de 1 fiecare.
Ca urmare a decesului lui F.C.I.I.B.T., la succesiunea acestuia au venit F.C.I.I.A.I. și F.C.I.I.B.T., în cote de 1 fiecare.
Conform certificatului de moștenitor de pe urma defunctului C.B.T., masa succesorală este compusă din apartamentele 1 și 2 ale imobilului situat în București.
Apartamentul nr. 4 nu a fost inclus în certificatul de moștenitor nr. 65 din 4 aprilie 1960 întrucât acesta a trecut în mod abuziv în patrimoniul Statului, ca efect al Decretului nr. 224/1951, situația juridică a acestui imobil rezultând din adresa nr. 11.211/1996 emisă de SC H.N. SA (fila 6 dosar Tribunalul București).
Referitor la apartamentele ce au fost incluse în masa succesorală a defunctului F.C.I.I.B.T., acestea au intrat, de asemenea, în patrimoniul Statului urmare Decretului nr. 223/1974, în temeiul deciziei nr. 1480 din 18 iulie 1989, fără plata unei despăgubiri.
Potrivit acestei decizii, proprietară a imobilelor mai sus amintite, la data preluării era reclamanta H.G.(fostă C.).
în consecință, instanța a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale active, așa încât pentru considerentele expuse, în temeiul art. 313 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecare la Curtea de Apel București.
în rejudecare instanța va examina fondul cauzei în raport de obiectul acțiunii în limitele investirii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2780/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2703/2006. Civil → |
|---|
