ICCJ. Decizia nr. 2985/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța la 14 mai 2002, reclamanții I.C.C.S., I.C.S., ș.a., au chemat în judecată pe pârâții Primăria Constanța, Ministerul Finanțelor și SC D.M. SRL, solicitând obligarea acestora la restituirea imobilului teren, în suprafață totală de 65,2 ha, denumit în vechile acte de proprietate parcela I și II, lotul 29, situat în intravilanul Municipiul Constanța, în zona cartierelor Viile Noi, Km 4-5 și Faleza Sud.
în motivarea cererii reclamanții au arătat că terenul în litigiu, proprietatea autoarelor lor E.C. și M.I.S. a fost preluat de stat în anul 1945 fără a fi expropriat cu titlu valabil și, deși Primăria Constanța a fost notificată, în temeiul Legii 10/2001, nu le-a soluționat notificarea, atribuind terenul în folosință gratuită prin HCL Constanța nr. 264 și 480/2001 către A.N.L. pentru construirea unui ansamblu de locuințe.
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 766 din 16 iulie 2002, a admis excepția lipsei calității procesuale de exercițiu a Primăriei Municipiului Constanța și în temeiul art. 161 C. proc. civ. a anulat cererea în raport cu aceasta.
Prin aceeași hotărâre s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Finanțelor Publice și SC D.M. SRL și s-a respins acțiunea față de acestea, reținându-se că Ministerul Finanțelor nu deține bunul revendicat, iar cea de a doua pârâtă deține doar folosința limitată pe durata concesiunii.
împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru greșita soluționare a excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu a Primăriei Constanța față de dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea 215/2001 precum și art. 26 din Legea 10/2001, cât și pentru aprecierea eronată în sensul că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, deși art. 26 alin. (3) recunoaște persoanelor îndreptățite posibilitatea de a acționa în judecată, după expirarea termenului de 90 de zile de la data trimiterii notificării către Primăria Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia civilă nr. 21/C din 3 martie 2003, a respins apelul reclamanților ca nefondat, reținând că imobilul ce a aparținut autorilor reclamantei este un teren agricol, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001, care exceptează de la aplicarea acestei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea 18/1991, republicată și Legea 1/2000.
S-a reținut, totodată, că dispozițiile Legii 10/2001,art. 26 se referă, într-adevăr la primărie, însă din coroborarea cu dispozițiile art. 67 din Legea 215/2001, rezultă că în proces unitatea administrativ-teritorială este reprezentată de Primar.
De asemenea, s-a considerat că a fost corect soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât, în cauză, persoanele îndreptățite nu au solicitat titluri de valoare folosite în procesul de privatizare, iar unitatea deținătoare a terenului este identificată, și anume, unitatea administrativ-teritorială, orașul Constanța.
împotriva deciziei menționate au declarat recurs reclamanții la 24 martie 2003, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Constanța.
Prin motivele de recurs, recurenții au susținut că, deși au solicitat în faza apelului citarea în cauză a Primarului Municipiului Constanța, instanța de apel nu a consemnat această solicitare și că Primăria Municipiului Constanța are deplină calitate procesuală pasivă, având personalitate juridică atât potrivit Legii 215/2001, cât și potrivit Legii 10/2001.
în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerul Finanțelor Publice, recurenții au susținut că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au observat că acesta a fost chemat în judecată în subsidiar.
Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat în termen legal întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și reținerea lipsei calității sale procesuale pasive.
Intimata Primăria Municipiului Constanța a depus la 20 februarie 2004 întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, față de dispozițiile art. 19 și art. 67 alin. (1) și (2) din Legea 215/2001 și art. 20 alin. (3) din Legea 10/2001.
Recursul este fondat.
Instanțele de fond și apel au reținut, în esență, că Primăria Municipiului Constanța nu poate sta în proces, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă, în raport cu dispozițiile Legii 10/2001 și ale Legii 215/2001, această calitate aparținând numai primarului, nechemat în judecată.
Comunele, orașele, municipiile și județele sunt persoane juridice de drept public, conform art. 19 din Legea 215/2001 și pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, respectiv primarii ori prefecții, conform art. 67 alin. (1) din Legea 215/2001 și art. 87 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Este real că legiuitorul, cu ocazia adoptării diverselor acte normative, nu a fost consecvent în folosirea acelorași termeni pentru desemnarea persoanelor juridice de drept public, ori cu privire la reprezentanții legali ai acestora, însă, instanțelor judecătorești, în baza principiului rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ., le revine obligația de a califica, în raport de litigiul dedus judecății și de actele normative apreciate a fi incidente, care este persoana cu calitate procesuală pasivă în cauză.
Este și cazul Legii 10/2001, în care, de exemplu, în cuprinsul art. 20, prin care se reglementează modalitățile în care persoanele juridice sunt obligate la restituire, la alin. (3) se menționează "în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București" (adică a reprezentanților lor legali)
Or, prin dispoziția legală menționată, legiuitorul a înțeles să folosească noțiunea de "primărie" pentru a desemna "persoana juridică de drept public, deținătoare a imobilului", comuna, orașul sau municipiul, și nu o așa-zisă "structură funcțională".
Această interpretare se impune întrucât persoana juridică de drept public este cea care, potrivit legii, are personalitate juridică, capacitate de folosință și, respectiv, un patrimoniu în care se pot găsi bunuri ce cad sub incidența acestui act normativ.
De altfel, din cuprinsul întregului act normativ, rezultă cu evidență, că, în această procedură, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială.
în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în această calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită de art. 67 din Legea 215/2001, în sensul că emite o "dispoziție motivată", intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările, în nici un caz de a stabili o obligație în nume propriu.
Ca atare, concluzia instanțelor de fond și apel în sensul că în litigiile fundamentate pe dispozițiile Legii 10/2001, primăria nu poate avea calitate procesuală pasivă, respectiv că ar trebui chemat în judecată, în calitate de pârât, primarul, este greșită.
Curtea va reține, totodată, că argumentele reținute de instanța de apel, prin considerentele deciziei recurate, cu privire la fondul cauzei nu puteau face obiectul analizei în apel, de vreme ce s-a soluționat cauza prin admiterea excepției lipsei calități procesuale pasive a tuturor pârâților și nu se mai puteau pune în discuție aspecte privind fondul litigiului.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a Ministerul Finanțelor Publice și SC D.M. SRL, Curtea va reține că instanțele de fond și apel trebuiau să analizeze calitatea procesuală a acestor pârâți în raport de petitul cererii introductive și în condițiile în care chemarea în judecată a acestora a avut un caracter subsidiar în raport cu cererea de obligare a Primăriei Municipiului Constanța la restituirea în natură a terenului în suprafață de 65,2 ha situat în intravilanul Municipiului Constanța, reclamanții invocând expres dispozițiile art. 57 și art. 58 C. proc. civ.
Recurenții au invocat și motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 10 C. proc. civ., însă nu au formulat critici care să facă posibilă încadrarea în dispozițiile acestui text.
în consecință s-a apreciat ca întemeiat recursul în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în temeiul art. 313 C. proc. civ. au fost casate decizia recurată precum și sentința nr. 766 din 16 iulie 2002 a Tribunalului Constanța, și a fost trimisă cauza spre rejudecare instanței de fond (Tribunalul Constanța).
| ← ICCJ. Decizia nr. 2802/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2895/2006. Civil → |
|---|
