ICCJ. Decizia nr. 4914/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 135/S din 8 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, s-a admis excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată invocată de instanță din oficiu și s-a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul I.S. împotriva pârâtei Primăria comunei Dumbrăvița.
Pentru a pronunța sentința, instanța a avut în vedere următoarele motive:
Nefiind clar determinate obiectul cererii de chemare în judecată, motivele de drept și nefiind depusă nici o dovadă la primirea cererii, tribunalul a comunicat în scris reclamantului aceste deficiențe fixând un termen pentru acoperirea lor.
Neîndeplinindu-se obligația fixată în sarcina reclamantului, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în condițiile art. 1551C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol iar la solicitarea instanței de precizare a obiectului acțiunii, reclamantul a arătat că această mențiune este cuprinsă în acțiune.
Făcându-se aplicarea art. 112 alin. (1) pct. 3, art. 133 și art. 137 alin. (1) C. proc. civ. s-a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului, reținându-se următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a acuzat pârâta de abuz, de încălcare a Legii nr. 10/2001.
Exprimarea în termeni generali a solicitării reclamantului, fără a fi determinat precis, clar, obiectul acțiunii, pretenția sa concretă, nu este de natură a produce efectele cererii de chemare în judecată.
Motivele de fapt expuse nu pot suplini lipsa obiectului cererii.
Prin decizia civilă nr. 667/Ap din 3 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva sentinței, apreciindu-se că instanța de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 112,art. 82 și art. 133 C. proc. civ.
împotriva deciziei de apel a formulat recurs reclamantul apelant, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 5 C. proc. civ.:
în acțiune s-a referit la abuzul pârâtei care refuză respectarea Legii nr. 10/2001 pentru soluționarea notificării.
Obiectul cererii sale rezultă și din notificarea făcută prin executorul judecătoresc, notificare care se află în dosarul Tribunalului Brașov.
în cadrul recursului s-au mai formulat apărări și pe fondul cauzei.
Recursul este fondat.
Prin acțiunea formulată, reclamantul a arătat situația și dotările imobilelor care au aparținut părinților săi, faptul că a fost pus în posesie cu ce a mai rămas fără să i se facă ofertă de măsuri reparatorii în natură sau bani în conformitate cu Legea nr. 10/2001.
în continuare s-a arătat că ceea ce a rămas este degradat, subliniindu-se degradările aduse la imobil și lipsurile la dotările care existau.
în final s-a arătat că a avut loc o aplicare abuzivă a Decretelor nr. 218 din iulie 1960 și nr. 712/1966 și că reclamantul acuză intimata Primăria Dumbrăvița de abuz și de încălcare a Legii nr. 10/2001.
Pârâta-intimată a formulat întâmpinare în fața primei instanțe, solicitând respingerea acțiunii pentru următoarele motive: construcția solicitată de către reclamant prin acțiune nu a fost înregistrată niciodată în administrarea sa, iar în notificarea care i-a fost înaintată, din punct de vedere al competenței teritoriale, de către Primăria Codlea, reclamantul a solicitat să-i fie restituit în natură terenul în suprafață de 13.511,60 mp, fără a solicita despăgubirile pentru dotări la imobilul așa cum se specifică în prezenta acțiune; în aceste condiții, se invocă faptul că prima cerere prin care s-au solicitat despăgubiri este aceea prin care a fost învestită instanța de judecată prin prezenta acțiune.
Față de acțiunea formulată și de faptul că pârâta-intimată a formulat întâmpinare în care se subliniază obiectul cererii deduse judecății, înalta Curte constată că instanțele au dat dovadă de un formalism excesiv prin modul în care au soluționat cauza.
La dosarul cauzei se afla de altfel și notificarea formulată de către reclamant în baza Legii nr. 10/2001.
Instanțele de judecată ar fi trebuit să aibă în vedere și lipsa de studii juridice a părții care nu se poate exprima și formula o acțiune în termenii utilizați de o persoană avizată din punct de vedere juridic.
Obiectul cererii de chemare în judecată, care se regăsește și în întâmpinarea formulată în cauză este reprezentat de faptul că în baza Legii nr. 10/2001 pârâta intimată nu i-a făcut în baza Legii nr. 10/2001 o ofertă de măsuri reparatorii în natură sau prin despăgubiri bănești pentru diferența dintre imobilele teren de 13511,6 mp și construcțiile astfel cum au fost redate în acțiune și ceea ce i-a fost restituit și a intrat în posesia sa.
Instanța de fond ar fi putut, cel puțin, să fi menținut măsura suspendării dispusă în baza art. 1551C. proc. civ. deși, după cum s-a reținut mai sus, din acțiune rezultă obiectul cererii deduse judecății.
Astfel, art. 1551C. proc. civ. prevede că la cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) (obligațiile pentru care s-a suspendat judecata cauzei conform art. 1551C. proc. civ.) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua.
Reținând, prin urmare, că instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor procedurale incidente (art. 112,art. 133 și art. 1551C. proc. civ.) și că vătămarea produsă recurentului-reclamant este evidentă, înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Constatând totodată că instanțele au soluționat în mod greșit procesul fără a intra în cercetarea fondului, înalta Curte a făcut aplicarea și a art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și a dispus, în urma admiterii recursului, casarea deciziei.
Cu aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., s-a admis apelul formulat în cauză și a fost desființată sentința, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4975/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4912/2006. Civil → |
|---|
