ICCJ. Decizia nr. 5298/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 13 noiembrie 2002, reclamantul I.I.S. a formulat o contestație împotriva dispoziției nr. 2710 din 16 octombrie 2002 emisă de primarul orașului Bacău. S-a solicitat obligarea primarului și Primăriei Municipiului Bacău la restituirea imobilului situat în Bacău, compus din trei clădiri și teren aferent de 2800 mp, imobil naționalizat de la bunica sa, E.S., prin Decretul nr. 110/1948.
Tribunalul Bacău, secția civilă prin sentința civilă nr. 846/D din 10 noiembrie 2004 a respins contestația.
în motivarea acestei soluții s-a reținut că în mod corect primarul municipiului Bacău a respins notificarea de restituire deoarece imobilul nu se mai află în patrimoniul municipiului Bacău.
Imobilul din str. N. a fost proprietatea E.S., decedată la 7 aprilie 1963.
Descendenții acesteia au fost M.S., căsătorită C. decedată în 1994 fără moștenitori și S.G.E., decedat în 1982, descendentul acestuia fiind fiul acestuia S.I.I.
La 18 decembrie 1990 M.C. a încheiat cu C.M. o convenție de vânzare-cumpărare a imobilului în discuție sub condiția suspensivă a transmiterii proprietății în momentul deznaționalizării imobilului.
Convenția de vânzare-cumpărare a fost perfectată prin decizia nr. 1365/2000 a Curții de Apel Bacău.
Instanța a mai reținut că urmare acestei înstrăinări, calitatea de moștenitor a reclamantului S.I.I., de pe urma defunctei M.C. stabilită prin certificatul de moștenitor emis la 9 mai 1997 în temeiul testamentului autentic din 1993 întocmit în beneficiul acestuia, nu anulează vânzarea-cumpărarea imobilului care a intrat în proprietatea numitului C.M. și care a fost revendicat în temeiul Legii nr. 112/1995 de M.C., succesorul cumpărătorului.
Prin sentința civilă nr. 5400 din 6 iunie 1997 a Judecătoriei Bacău definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 416 din 14 martie 2001 a Curții de Apel Bacău s-a admis contestația lui C.M. și s-a dispus restituirea imobilului către acesta.
Ca urmare tribunalul a reținut că în mod corect Primarul municipiului Bacău, sesizat cu o notificare în baza Legii nr. 10/2001 de reclamant, a respins cererea de restituire pentru că imobilul nu se mai afla în patrimoniul primăriei.
împotriva acestei soluții reclamantul a declarat apel, respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău prin decizia nr. 264 din 6 aprilie 2005.
în motivarea acestei decizii s-a reținut că în raport de împrejurarea că imobilul nu se mai afla în patrimoniul primăriei, soluția de respingere a notificării adresate în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 este legală și temeinică.
S-a mai constatat că toate criticile formulate în apel se referă la nemulțumirile reclamantului față de judecățile anterioare sau în curs de soluționare și care nu formează obiectul acțiunii de față.
împotriva deciziei curții de apel reclamantul a declarat recurs în termen legal invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Recurentul a criticat respingerea notificării față de împrejurarea că el este singurul moștenitor al bunicii sale E.S., tatălui său S.G.E. mătușii sale M.C.
S-a criticat soluția de respingere a notificării în raport de ambiguitatea asupra modului în care imobilul a intrat în patrimoniul lui C.M.
S-a mai arătat că restituirea imobilului către C.M. este ilegală și actele sunt lovite de nulitate iar punerea în posesie a acestuia s-a făcut cu încălcarea principiilor de drept.
Recursul este neîntemeiat.
Primăria municipiului Bacău a fost sesizat cu o notificare de restituire a imobilului situat în Bacău în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Instanțele în mod corect au constatat că soluția primăriei de respingere a notificării este legală față de împrejurarea că imobilul nu se mai află în patrimoniul statului el fiind înstrăinat de M.L.C., noul proprietar C.M. având asupra imobilului și titlu de proprietate și posesie, urmare punerii sale în posesie.
Acesta este cadrul procesual, interpretarea corectă de către instanță și soluționat legal de aceasta.
împrejurarea că reclamantul contestă calitatea de proprietar a lui C.M. și actele de punere în posesie a acestora exced într-adevăr cadrului prezentei acțiuni.
Cum potrivit art. 129 C. proc. civ. judecătorii sunt ținuți să se pronunțe numai asupra petitului acțiunii ei nu au putut lua în analiză criticile formulate de reclamant cu privire la titlul de proprietate al actualului deținător al imobilului.
Constatând că în cauză nu sunt întrunite condițiile de aplicare a art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5272/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5411/2006. Civil → |
|---|
