ICCJ. Decizia nr. 5204/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 2987 din 24 noiembrie 2005 a Curții de apel Craiova, secția civilă, s-a respins apelul reclamantelor Ș.E., M.C. și T.E. împotriva sentinței civilă nr. 15 din 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Olt, sentință conform căreia s-a respins contestația în anularea deciziei nr. 20 din 28 iunie 2004 emisă de SC R. SA Slatina prin care a fost respinsă cererea privind măsurile reparatorii prin compensare sau echivalent.
în motivarea hotărârii sale, instanța de apel, fără să conteste calitatea apelantelor-reclamante, calitatea de moștenitoare ale autorului Ș.I., consideră că nu s-a probat identitatea dintre terenul a cărui contravaloare se solicită și cel care a fost achiziționat în anul 1942 de către autor, ultimul teren având un alt amplasament.
Totodată curtea de apel reține că în baza Legii 18/1991 reclamantelor le-a fost reconstituită proprietatea pentru suprafața de 8,75 ha, iar suprafața de 1 ha teren a fost înscrisă în anexa nr. 19 la poziția nr.1 în beneficiul acelorași reclamante care au devenit acționare la IAS Drăgănești.
Ca atare, tribunalul apreciază că e "posibil" să se fi reconstituit terenul pretins în baza Legii fondului funciar, situație în care este exceptat de art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001, neputând constitui obiectul aplicării acestei legi, ci a legilor speciale, respectiv Legea 18/1991, Legea 169/1997 și Legea 1/2000.
S-a mai reținut că s-a optat de către reclamante pentru despăgubiri și nu pentru restituire în natură, Legea 247/2005 prevăzând expres regimul stabilirii și plății despăgubirilor.
împotriva susnumitei decizii au declarat recurs reclamantele Ș.E., M.C. și T.E. care, invocând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., susțin că soluția dată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii, aplicarea greșită a ei.
Recurentele au precizat că prin notificare au pretins despăgubiri prin compensare sau echivalent bănesc, iar aceasta a fost soluționată de către entitatea competentă, respectiv de către intimata SC R. SA care s-a pronunțat asupra temeiniciei ei.
De altfel, specifică aceleași recurente, asupra calității și competenței Societății comerciale R. SA de a soluționa notificarea în baza Legii 10/2001, s-a pronunțat și Tribunalul Olt care, prin sentința 209/2004, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Slatina și a dispus obligarea SC R. SA să soluționeze notificarea cauzei.
Pe fond, recurentele arată că din totalul de 15,62 ha li s-a reconstituit, conform Legii 18/1991, suprafața de 9,75 ha din care 8,75 ha pe raza comunei Poboru și 1 ha la IAS Boianu, iar, potrivit Legii 1/2000, li s-a mai reconstituit suprafața de 4,77 ha pe raza aceleiași comune Poboru.
Astfel, diferența de 1 ha, suprafață de teren situată pe raza Municipiului Slatina, n-a fost primită în natură și nici nu au fost acordate despăgubiri.
Deliberând, înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul pentru următoarele rațiuni:
Fără îndoială că reținându-se lipsa dovezilor, respectiv absența elementelor de identificare a terenului pentru care în notificare au fost pretinse măsuri reparatorii prin echivalent, a determinat ca, practic, soluția atacată să se refere la excepția legitimării procesuale active a reclamantelor, chiar dacă acestora nu li s-a contestat calitatea de moștenitoare ale autorului lor.
Or, recurentele-reclamante au demonstrat că autorul lor, I.M.Ș., a avut în patrimoniul său 1 ha teren, situat în perimetrul orașului Slatina Câmpul Slătini, potrivit actului autentic din 1942 (fila 33 fond), și ale cărui vecinătăți sunt confirmate și de consemnările autorităților locale, respectiv ale fostului Comitet Executiv al Statului popular Slatina, prin adeverința sa 4705/1953 (fila 36 fond).
De altfel, din Registrul agricol (fila 37 fond) rezultă că autorul recurentelor era înscris cu un total de 15,62 ha teren, din care s-a reconstituit, conform Legii 18/1991 și Legii 1/2000, o suprafață de 14,52 ha (8,75+1+4,77 ha), rămânând diferența de 1 ha, cea în litigiu și pentru care n-au fost acordate măsuri reparatorii.
Excluzând, așadar, terenurile retrocedate deja și care nu fac obiectul Legii 10/2001, astfel cum această lege prevede în art. 8, există distinct terenul în suprafață de 1 ha, preluat în prezent de intimata ce-și are sediul pe această suprafață de teren și în raport de care să se aplice legea menționată. în speță, recurentelor-reclamante li s-a încălcat dreptul de a pretinde măsuri reparatorii prin echivalent în modalitățile prevăzute de Legea 10/2001, dar și de Legea 247/2005, susținându-se că nu există dovezi pentru acest teren.
O asemenea abordare este greșită, contrar Legii 10/2001 care indică persoanele îndreptățite în sensul dispozițiilor art. 3. or, în cauză, probele menționate au demonstrat această calitate pe care legea le-o conferă recurentelor reclamante, astfel că a fost admis recursul acestora în temeiul prevederilor generale ale art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
întrucât n-a fost abordat fondul cauzei, prin administrarea unor probe pertinente care să răspundă pretențiilor deduse judecății prin contestația la decizia de respingere a notificării, s-a impus casarea hotărârilor în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., urmând ca instanța de trimitere să soluționeze fondul acestor pretenții pretinse ca măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii 10/2001 și respectiv a Legii 248/2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5402/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5277/2006. Civil → |
|---|
