ICCJ. Decizia nr. 5400/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 561 din 15 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă, a fost admisă în parte contestația formulată de B.N. în contradictoriu cu pârâții Primăria Caracal și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Olt și drept consecință a fost anulată dispoziția nr. 3814 din 11 iunie 2004 emisă de Primăria municipiului Caracal numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor.
Totodată, s-a constat că valoarea imobilului compus din clădire și teren aferent în suprafață de 1050 mp situat în Caracal, este de 585.372.232 lei, sumă în limita căreia se vor stabili măsuri reparatorii.
A fost menținută valabilitatea art. 1 din dispoziția nr. 3814 din 11 iunie 2004.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut din probele administrate că reclamantul B.N. a adresat notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 Prefecturii județului Olt prin care a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul proprietatea sa din Caracal, compus din casă de locuit și teren aferent în suprafață de 1050 mp ce i-a fost expropriat prin Decretul nr. 45/1987 și pentru care a primit despăgubiri în valoare de 80.495 lei.
Potrivit dispoziției nr. 3814 din 11 iunie 2004 emisă de Primarul municipiului Caracal notificarea a fost soluționată în sensul că se vor acorda reclamantului B.N. măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală pentru imobilul în litigiu (art. 1) în limita valorii echivalente a acestuia, respectiv suma de 444.209.182 lei.
Reclamantul B.N. a contestat dispoziția menționată fiind nemulțumit că, deși expertul a stabilit valoarea imobilului, clădire și teren la peste un miliard de lei, în mod arbitrar, prin dispoziția emisă s-a reținut că valoarea bunului este de 444.209.182 lei și în loc să i se aprobe despăgubiri bănești i s-au acordat titluri de valoare nominală.
Tribunalul a constatat că imobilul ce a constituit proprietatea reclamantului, nu poate fi restituit în natură așa încât în conformitate cu art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 s-au stabilit în mod legal măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală.
Cu privire la valoarea imobilului, instanța de fond a avut în vedere concluziile expertizei efectuate în faza administrativă și a stabilit că valoarea clădirii demolate este de 961.398.782 lei iar a terenului aferent este de 280.603.050 lei.
Scăzând din aceste sume valoarea actualizată a despăgubirilor încasate de reclamant la momentul exproprierii, respectiv 80.495 lei s-a ajuns la o valoare a imobilului de 585.372.232 lei în loc de 444.209.182 lei cât s-a prevăzut în dispoziția contestată.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul B.N. cât și pârâta D.G.F.P. Olt în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin decizia nr. 1325 din 19 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, au fost respinse ca nefondate ambele apeluri cu motivarea că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 și a luat în considerare concluziile expertizei bazată pe criteriile prevăzute de actele normative aplicabile cu privire la valoarea imobilului din care s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor, lucrare la care pârâții nu au formulat obiecțiuni.
în contra acestei ultime decizii au declarat recurs reclamantul B.N. și pârâta D.G.F.P. Olt în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice criticând-o ca fiind nelegală.
în recursul său, contestatorul B.N. critică hotărârea instanței de apel sub aspectul aplicării greșite a prevederilor Legii nr. 10/2001 ce consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit.
Astfel, consideră că fără nici un temei nu i s-au acordat măsuri reparatorii în valoare de 961.398.782 lei pentru construcție și 280.603.056 lei pentru teren așa cum a stabilit expertul prin lucrarea efectuată în faza administrativă, mai ales că imobilul expropriat se afla în zona centrală a orașului.
Recurenta-intimată invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicită casarea deciziei instanței de apel ca nemotivată.
Pe de altă parte, recurenta susține că, nelegal, instanța de apel i-a imputat că nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză de evaluare a imobilului în litigiu, câtă vreme această lucrare s-a efectuat în faza administrativă și nu cea judiciară.
într-o altă critică, recurenta precizează că valoarea imobilului avută în vedere de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 este cea corectă și nu sumele stabilite de instanța de fond care a luat în considerare suma de 267.241 lei/mp de teren calculată de expert și care nu reflectă realitatea.
Recurenta-intimată a invocat nulitatea recursului declarat de contestatorul B.N. care nu este motivat în drept.
înalta Curte va respinge excepția de nulitate a recursului contestatorului invocată de recurenta-intimată întrucât potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. dezvoltarea criticilor din recurs fac posibilă încadrarea lor în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Referitor la recursul contestatorului B.N. se va reține că, în mod judicios, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 ce condiționează acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele expropriate de restituirea valorii actualizate a despăgubirilor primite de proprietar.
Dispoziția legală menționată a obligat instanțele să deducă din valorile stabilite de expert în faza administrativă (pentru construcție 961.398.780 lei și pentru teren 280.603.050 lei) pentru imobil valoarea actualizată a despăgubirilor primite de contestator.
Astfel, nu poate fi primită critica recurentului că trebuiau acordate măsuri reparatorii la valorile calculate de expert fără a se scade sumele actualizate primite ca despăgubire.
Referitor la recursul intimatei, se constată că hotărârea instanței de apel a fost motivată în fapt și în drept așa cum impune art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât critica sub acest aspect este neîntemeiată.
De asemenea, se va reține că instanța de apel a procedat legal confirmând hotărârea primei instanțe în ce privește valoarea actualizată a terenului în litigiu calculată de expert pe baza unor metode științifice ce reflectă realitatea și sunt mult mai convingătoare decât simpla apreciere a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 că valoarea terenului de 1050 mp situat în zona centrală a orașului Caracal ar fi de 4 dolari SUA/mp.
Considerentul din hotărârea instanței de apel prin care se impută intimatei că nu a formulat obiecțiuni la expertiza efectuată în faza administrativă în care aceasta nu era implicată, este greșit, dar nu atrage nulitatea deciziei pronunțate.
Față de cele ce preced și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. înalta Curte a respins ca nefondate recursurile declarate de contestatorul B.N. și intimata D.G.F.P. Olt în nume Propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5421/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5272/2006. Civil → |
|---|
