ICCJ. Decizia nr. 5493/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 12 august 2002, reclamanții S.T., F.M. și A.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Șelimbăr, Inspectoratul de poliție al județului Sibiu și Consiliul județean Sibiu, următoarele:
- anularea dispoziției nr. 52/2002 emisă de Primarul comunei Șelimbăr și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 10/2001;
- constatarea nulității deciziei nr. 1006/1989 a fostului Consiliu Popular al județului Sibiu privind constituirea (transformarea) dreptului de administrare operativă în favoarea Inspectoratului de poliție al județului Sibiu;
- rectificarea C.F. Șelimbăr, nr. top. 63/1/I, 64/1/ I prin constatarea nulității înscrierii dreptului de administrare operativă a Inspectoratul de poliție a județului Sibiu de sub B.3 și a încheierii de intabulare nr. 1011/93, cu consecința repunerii cărții funciare în situația anterioară acestei înscrieri;
- stabilirea valorii reale de despăgubire, corespunzătoare valorii de circulație a imobilului.
Prin sentința civilă nr. 368 din 27 mai 2003 pronunțată de
Tribunalul Sibiu, s-a admis în parte contestația și s-a dispus anularea dispoziției nr. 52/2002 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de Primarul comunei Șelimbăr, stabilindu-se că valoarea reală de circulație, în funcție de starea imobilelor la data preluării, este de 769.624.500 lei, iar valoarea actuală de circulație este de 1.222.874.500 lei.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că dispoziția nr. 52 din 25 aprilie 2002 emisă de Primarul comunei Șelimbăr încalcă competența stabilită expres prin lege și atrage nulitatea absolută a acesteia, deoarece unitatea deținătoare este Inspectoratul de poliție al județului Sibiu, acesta fiind obligat să se pronunțe asupra notificării prin decizie sau dispoziție motivată.
S-a mai apreciat că până la soluționarea notificării în cadrul procedurii administrative prealabile, instanța nu se poate pronunța asupra celorlalte capete de cerere.
în ce privește stabilirea valorii imobilului, instanța s-a considerat competentă întrucât partea în litigiu este și unitate deținătoare, iar potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 și art. 36 din Normele metodologice, valoarea imobilului se stabilește prin expertiză de evaluare.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, susținând nelegalitatea hotărârii și arătând că se impune restituirea în natură a imobilului.
Prin decizia civilă nr. 472 din 5 decembrie 2003, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul declarat de reclamanți și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins și capătul de cerere privind stabilirea valorii de circulație a imobilului.
A dispus obligarea pârâtei Primăria comunei Șelimbăr, prin primar să trimită notificarea contestatorilor la Inspectoratul județean de poliție Sibiu spre soluționare.
S-a reținut în considerente că, întrucât reclamanții solicită restituirea în natură a imobilului, nu se justifică vreun interes în stabilirea unei valori de circulație a acestuia, ca bază de calcul a unor eventuale despăgubiri pe care nu și le doresc.
S-a mai apreciat că se impune transmiterea notificării către unitatea deținătoare, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în speță aceasta fiind Inspectoratul județean de poliție Sibiu.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 6, 9 și 10 C. proc. civ.
S-a susținut astfel că, respingând cererea referitoare la stabilirea valorii de despăgubire (constatată de către instanța de fond), instanța de apel a agravat situația reclamanților în propria lor cale de atac.
Pe de altă parte, instanța de apel (ca de altfel și instanța de fond) nu a examinat cererile accesorii legate de valabilitatea titlului de constituire a dreptului de administrare și de rectificare a cărții funciare, prin anularea înscrierii acestui drept în favoarea Inspectoratului județean de poliție Sibiu.
în cauză au fost formulate întâmpinări de către Consiliul județean Sibiu, acesta arătând că nu se opune recursului declarat de reclamanți și de câtre Inspectoratul județean de poliție Sibiu, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat.
Primul motiv de recurs invocat de reclamanți, privind agravarea situației în propria cale de atac, este întemeiat, fiind nesocotite de către instanța de apel dispozițiile art. 296 C. proc. civ.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat și stabilirea valorii de despăgubire a imobilului în litigiu, situație în care aprecierile făcute de instanța de apel în sensul că acesta nu justifică un interes în formularea unei astfel de cereri îi dezavantajează pe apelanți și le creează o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată, încălcându-se principiul non reformatio in pejus.
Acest principiu al dreptului procesual civil presupune că, prin admiterea apelului, nu se poate crea părții al cărei apel a fost admis o situație mai rea decât aceea stabilită prin hotărârea primei instanțe, soluție care n-a fost atacată cu apel de părțile adverse.
în speță, pârâții nu au declarat apel prin care să critice dezlegarea în drept dată de instanța de fond situației juridice deduse judecății, astfel că aceasta nu putea schimba sentința primei instanței, în sensul înrăutățirii situației apelanților.
Pe fondul cauzei, se reține că imobilul în litigiu a fost preluat de către stat în anul 1987, prin decizia nr. 235 din 28 martie 1987, dată în aplicarea Decretului nr. 223/1974, fiind înscris în C.F. Șelimbăr un drept de proprietate exclusiv în favoarea statului.
Ulterior, în anul 1989 s-a procedat la constituirea unui drept de administrare operativă în favoarea Inspectoratului de poliție al județului Sibiu asupra imobilului în litigiu, intabularea acestui drept în C.F. fiind făcută la data de 28 ianuarie 1993.
Prin urmare, intimatul Inspectoratul județean de poliție Sibiu, având doar un drept de administrare asupra imobilului în litigiu, nu are competența de a emite o decizie în soluționarea notificării formulate de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, neavând calitatea de persoană juridică deținătoare în sensul prevederilor acestui act normativ.
în consecință, având în vedere considerentele expuse anterior, soluția care s-a impus este aceea de admitere a recursului, casare a deciziei nr. 472 din 5 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va analiza și cererile accesorii formulate de reclamanți referitoare la validitatea titlului de constituire a dreptului de administrare în favoarea Inspectoratului județean de poliție Sibiu și de rectificare a C.F., prin anularea înscrierii acestui drept.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5496/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5421/2006. Civil → |
|---|
