ICCJ. Decizia nr. 5402/2006. Civil
| Comentarii |
|
La data de 19 octombrie 2004, reclamanta A.S. a chemat în judecată SC T. SA în calitate de pârâtă pentru a fi obligată să-i încheie contract de muncă pentru perioada 20 septembrie 1995-5 noiembrie 1998 cât a lucrat ca gestionar, să-i achite salariul cuvenit și drepturile privind concediul de odihnă precum și drepturile bănești pentru zilele libere lucrate în cadrul societății.
Totodată reclamanta a mai solicitat ca pârâta să fie obligată să-i restituie carnetul de garanție și să-i plătească suma de 300.000.000 lei daune interese.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 67 din Legea nr. 168/1999 și Legea nr. 83/1995.
Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 4198/M din 18 noiembrie 2004 a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
în motivarea acestei hotărâri, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 248 C. muncii și susținerea reclamantei că a încheiat cu pârâta doar contract de prestări servicii, așa încât în raport și de valoarea sub 1 miliard a pretențiilor a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, considerând că raporturile dintre părți sunt guvernate de legea civilă.
Judecătoria Brașov prin sentința civilă nr. 4840 din 25 mai 2005 a admis excepția de necompetență materială invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Brașov.
Constatând existența conflictului negativ de competență a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Brașov pentru a hotărî asupra conflictului.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a avut în vedere respectarea principiului disponibilității și a reținut că temeiul juridic al acțiunii indicat de reclamantă este art. 281 C. muncii potrivit căruia "jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor individuale de muncă".
Considerând că litigiul este guvernat de legislația muncii, judecătoria a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
Chemată să hotărască asupra conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Brașov prin sentința civilă nr. 2/F din 20 iulie 2005 a stabilit competența de soluționare a litigiului dintre reclamanta A.S. și pârâta SC T. SA în favoarea Judecătoriei Brașov.
în pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că acțiunea reclamantei nu are caracterul unui conflict de muncă ce presupune existența indispensabilă a unui contract individual de muncă ci este un litigiu civil ce are la bază un contract de prestări servicii.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A.S. criticând-o ca nelegală.
Recurenta susține în esență că a lucrat în calitate de gestionar la societatea pârâtă iar pretinsa convenție de prestări servicii a fost anulată, fiind un act fals, așa încât raporturile dintre părți se circumscriu legislației muncii și competența de soluționare a cauzei revine tribunalului.
Motivul de casare invocat de recurentă poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivul de casare, înalta Curte a admis recursul reclamantei A.S.
Se constată că prin acțiune recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatei-pârâte să-i încheie contract individual de muncă și să-i plătească drepturile salariale pentru perioada cât a lucrat la societate, în condițiile în care contractul de prestări servicii exhibat de pârâtă a fost declarat fals și apoi anulat.
Din această perspectivă, în mod judicios s-au considerat de judecătorie incidente cauzei dispozițiile art. 281 C. muncii întrucât litigiu este în legătură cu încheierea și executarea contractului de muncă.
Așa fiind, sentința pronunțată de Curtea de Apel Brașov a fost casată, iar înalta Curte a stabilit competența de soluționare a litigiului de muncă dintre reclamanta A.S. și pârâta SC T. SA în favoarea Tribunalului Brașov.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5411/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5204/2006. Civil → |
|---|
