ICCJ. Decizia nr. 5461/2006. Civil
| Comentarii |
|
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 388 din 11 martie 2003, reclamantele M.M. și I.I.A.B. au chemat în judecată Primăria municipiului Focșani și Prefectura județului Vrancea și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la restituirea, prin echivalent, a imobilelor ce au fost preluate în mod abuziv, situate în Focșani.
S-a arătat în motivarea cererii că imobilele au aparținut autorului reclamanților (M.Z.), fiind preluate în mod abuziv de către stat în anul 1950, când autorul reclamantelor a fost inclus în categoria chiaburilor.
Deși au solicitat restituirea imobilelor în temeiul Legii nr. 10/2001 la notificările expediate și înregistrate sub nr. 256/2001, și nr. 992/2001, reclamantele n-au primit nici un răspuns.
Prin sentința civilă nr. 97 din 17 martie 2004 Tribunalul Vrancea a admis acțiunea și a stabilit valoarea măsurilor reparatorii în echivalent bănesc la nivelul sumei de 6.115.833.393 lei. A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a Statului Român.
Pentru pronunțarea acestei soluții, tribunalul a reținut că reclamantele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, probând calitatea de proprietar a autorului lor deposedat abuziv prin Decretul nr. 92/1950 și calitatea lor de moștenitoare față de acesta.
în același timp, reclamantele au făcut dovada urmării procedurii instituite de lege, prin notificările expediate, fără să primească vreun răspuns la acestea înăuntrul termenului legal.
în privința măsurilor reparatorii cuvenite, au fost reținute concluziile raportului de expertiză, stabilindu-se despăgubiri până la nivelul sumei rezultate din acesta.
împotriva sentinței au declarat apel Primăria Municipiului Focșani și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
în cadrul criticilor formulate, Primăria Focșani a arătat că cererea adresată instanței este prematură întrucât nu a fost emisă dispoziție motivată de către primar, pentru ca aceasta să poată fi atacată în justiție, conform art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei întrucât reclamantele nu au notificat-o, în termen legal, cu privire la imobilul din Focșani.
Statul Român a invocat, prin motivele de apel formulate, inadmisibilitatea acțiunii, arătând că pentru acordarea despăgubirilor bănești trebuia să se procedeze mai întâi la centralizarea notificărilor și a ofertelor de despăgubiri, să se constituie o comisie interministerială, după care, în baza unei legi speciale să se reglementeze modalitățile, cuantumul și procedurile de acordare a despăgubirilor.
S-a susținut și faptul că în mod greșit au fost acordate despăgubiri bănești pentru imobilul din Focșani, strada G., întrucât acesta având ca destinație fabrica de săpun, trebuia să se acorde titluri de valoare, acțiuni nominative sau compensare cu alte bunuri ori servicii.
Prin decizia civilă nr. 1453/A din 17 noiembrie 2004 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria municipiului Focșani și ca tardiv formulat, apelul Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
în privința apelului declarat de Primărie, s-a apreciat asupra caracterului său nefondat, în raport de dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care o obligau pe aceasta, în calitate de unitate deținătoare, să răspundă în termen de 60 de zile notificării ce-i fusese adresată.
Faptul că legea nu instituie o sancțiune pentru nerespectarea termenului, nu înseamnă că persoana îndreptățită nu se poate adresa instanței de judecată, întrucât lipsa răspunsului echivalează cu un refuz de restituire.
Susținerea apelantei că nu ar avea calitate procesuală pasivă în raport cu imobilul din strada G. nr. 11 a fost înlăturată, față de împrejurarea că reclamantele au chemat în judecată și Prefectura Vrancea, acțiunea admițându-se față de ambele pârâte, iar prin dispozitiv stabilindu-se doar cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent (fără să se dispună deci, obligarea vreunei pârâte la plata acestora).
- Cu privire la apelul declarat de Statul Român, s-a constatat tardivitatea acestuia, față de data comunicării sentinței apelate (29 martie 2004) și data transmiterii prin poștă (19 aprilie 2004) a declarației de apel.
împotriva deciziei au declarat recurs apelanții-pârâți Primăria Focșani și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
1. Recurenta Primăria Municipiului Focșani a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., susținând următoarele motive de nelegalitate:
- Greșita respingere a excepției de prematuritate a cererii, în condițiile în care nu s-a emis încă o dispoziție de soluționare a notificării, iar termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) este unul de recomandare, nefiind instituită nici o sancțiune pentru nerespectarea lui;
- Greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei, având în vedere că aceasta nu a fost notificată pentru imobilul din strada G. nr. 11, județul Vrancea;
- în mod eronat instanța de apel a menținut soluția fondului referitoare la natura măsurilor reparatorii pentru imobilul din Focșani, strada G. nr. 11, având în vedere destinația acestuia (fabrică de săpun), ce impunea acordarea de titluri de valoare, acțiuni ori compensarea cu alte bunuri sau servicii.
2. Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român a criticat soluția în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând următoarele:
- Respingerea apelului sub motiv de tardivitate, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 101-104 C. proc. civ.
Astfel, fără a pune în discuția părților tardivitatea, instanța a hotărât asupra acestui aspect, reținând ca dată de înaintare a declarației de apel, cea de 19 aprilie 2004, conform ștampilei de pe plic.
Or, dacă s-ar fi pus în dezbaterea această problemă, recurenta ar fi avut posibilitatea să demonstreze că, predarea la poștă a declarației de apel, s-a realizat la 14 aprilie 2004, ceea ce în conformitate cu art. 104 C. proc. civ. echivalează cu formularea în termen a căii de atac.
S-a solicitat casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pentru situația reținerii acesteia spre soluționare, să se aibă în vedere faptul că Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum și împrejurarea că au fost încălcate dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, referitoare la natura măsurilor reparatorii cuvenite reclamantei.
în susținerea primului motiv de recurs s-a depus la dosar copia borderoului de recomandate prezentate la oficiul poștal Vrancea în data de 14 aprilie 2004, de către recurent (fila 10).
Intimatele nu au formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
1.Examinând criticile formulate în cadrul recursului Primăriei municipiului Focșani, înalta Curte urmează să rețină caracterul lor nefondat, pentru următoarele considerente:
- Excepția de prematuritate a cererii adresate instanței a fost respinsă în mod corect, contrar susținerilor recurentei.
Legea nr. 10/2001 impune în sarcina celui care se pretinde persoană îndreptățită, o anume procedură de urmat în vederea obținerii retrocedării imobilelor preluate abuziv de către stat, respectiv, transmiterea notificării, înăuntrul termenului prevăzut de art. 21 alin. (1), către unitatea deținătoare.
La rândul său, unitatea deținătoare are obligația rezolvării notificării în termen de 60 de zile [conform art. 23 alin. (1)].
în speță, reclamantele au declanșat această procedură prealabilă atașând dovezile în acest sens (notificările expediate Primăriei și Prefecturii), îndeplinind exigențele art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care impun pentru situația în care trebuie urmată o astfel de procedură ca sesizarea instanței să se facă numai atașându-se dovada îndeplinirii ei.
Faptul că procedura nu a fost finalizată prin emiterea unei dispoziții se datorează Primăriei care vine și își invocă propria culpă, susținând că termenul de 60 de zile este unul de recomandare și că nu există sancțiune pentru nerespectare lui.
Faptul că lipsește sancțiunea normei respective nu înseamnă că unitatea deținătoare este îndreptățită la nerespectarea legii și la neîndeplinirea obligațiilor impuse de legiuitor în sarcina sa.
în același timp, a aprecia în astfel de condiții că demersul reclamantelor este unul prematur, ar însemna sancționarea celui care a respectat legea (urmând procedura prealabilă), prin îngrădirea nejustificată a accesului la justiție.
în consecință, urmează să se constate că în mod corect, cu respectarea exigențelor art. 6 din CEDO și art. 21 din Constituția României, a fost respinsă excepția de prematuritate a cererii.
- Critica vizând modalitatea de soluționare a lipsei calității procesuale pasive a Primăriei raportat la imobilul din strada G. nr. 11, întrucât nu i-a fost transmisă notificarea în privința acestui bun, este fără suport.
Nici un considerent al deciziei din apel nu îndreptățește recurenta să tragă concluzia că aprecierea calității sale procesuale în cauză s-a făcut raportat la un imobil față de care nu i s-ar fi cerut să se pronunțe în baza unei notificări.
Dimpotrivă, din hotărârea instanței de apel rezultă că soluția de admitere a cererii a privit și Prefectura (acesteia transmițându-i-se notificarea de restituire prin echivalent, a imobilului din strada G. nr. 11).
Recurenta nu a fost obligată la măsuri reparatorii pentru a putea trage concluzia că a fost apreciată unitate deținătoare față de un bun care nu i-ar aparține și că i s-ar fi reținut calitatea procesuală pasivă în cauză și sub acest aspect.
- în privința naturii măsurilor reparatorii stabilite de prima instanță, urmează să se constate că ele nu au făcut obiect de critică în apelul pârâtei, astfel încât ele nu pot fi deduse judecății direct în recurs, trecându-se peste un grad de jurisdicție (omisso medio).
Criticile formulate de recurentă au vizat aspecte de nelegalitate încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care fiind neîntemeiate, urmează să fie respinse ca atare.
în privința motivelor invocate cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ., ele au fost indicate în mod formal. Astfel, nu s-a arătat ce act juridic din cele deduse judecății, cu înțeles lămurit și neîndoielnic, ar fi primit o interpretare greșită, pentru a fi atrasă incidența art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
De asemenea, recurenta nu motivează ce mijloc de apărare sau dovadă administrată ar fi rămas necercetate de către instanță, pentru a fi aplicabil art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
2. Recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice urmează să fie admis, reținându-se o greșită soluționare a excepției de tardivitate în exercitarea apelului.
Potrivit borderoului poștal depus în faza recursului (fila 10), coroborat cu mențiunile existente pe plicul de înaintare a declarației de apel la tribunal (fila 14), rezultă că predarea acesteia la oficiul poștal s-a făcut la 14 aprilie 2004.
Față de dispozițiile art. 104 C. proc. civ. și de împrejurarea că hotărârea atacată a fost comunicată la 29 martie 2004, rezultă că exercitarea apelului s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
în consecință, constatându-se o greșită aplicare a normei procedurale se va reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (recurenta invocând în mod greșit dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., avându-se în vedere că nu s-a pretins încălcarea unei norme de drept material).
Față de împrejurarea că nu s-a intrat în cercetarea criticilor de fond ale apelului, conform art. 304 pct. 5 cu referire la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., decizia a fost casată în partea privitoare la apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Criticile pe fondul cauzei formulate în cadrul recursului vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării, ele constituind de altfel și motive de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5509/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5496/2006. Civil → |
|---|
