ICCJ. Decizia nr. 5546/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea nr. 8/E din 21 ianuarie 2003 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei comunei Corbi, județul Argeș, numitul B.I. a solicitat restituirea în natură a terenului intravilan situat în pct. "La Mucica", precum și a unor bunuri mobile, iar în subsidiar, a solicitat despăgubiri. în notificare, B.I. a explicat că bunurile revendicate au aparținut părinților săi B.N. și B.F., ambii condamnați politic în timpul regimului comunist, iar bunurile au fost trecute în proprietatea Statului, prin confiscarea totală a averii, ca pedeapsă complementară.
Prin adresa nr. 241 din 21 februarie 2003 Primăria comunei Corbi, județul Argeș, a răspuns solicitantului B.I. că terenul situat în pct. "La Mucica" nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, conform art. 8 alin. (1) din acest act normativ, bunul având regimul juridic reglementat de Legea nr. 18/1991.
La data de 24 septembrie 2003 reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria comunei Corbi, județul Argeș și Prefectura județului Argeș pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate la restituirea în natură sau la plata de despăgubiri, la valoarea actuală de circulație, cu referire la terenul intravilan situat în pct. "La Mucica" și o serie de bunuri mobile, care au aparținut părinților reclamantului și care au fost preluate de la aceștia ca urmare a confiscării averii pentru săvârșirea unor infracțiuni de natură politică.
La 14 octombrie 2003 reclamantul B.I. a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea unui saivan pentru vite care a aparținut autorilor săi și care a fost preluat în aceleași condițiuni.
Prin întâmpinare, pârâta Primăria comunei Corbi, județul Argeș, s-a opus acțiunii reclamantului, cu următoarea motivare: cu privire la terenul în suprafață de 1665 mp situat în pct. "La Mucica", bunul nu face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, deoarece, prin Hotărârea nr. 44/1991 a Comisiei Județene Argeș de fond funciar, terenul a fost validat în favoarea moștenitorilor fostului proprietar, B.N. și pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 112839/2001. Acest titlu a fost contestat în justiție de către cetățenii care dețineau terenul și prin hotărâre judecătorească definitivă titlul a fost anulat, astfel că în prezent terenul este în proprietatea unor persoane fizice și a unei persoane juridice (SC G.L. SRL cu sediul în comuna Corbi, județul Argeș). Cu referire la saivanul pentru vite, acesta a fost demolat în anul 1960 deoarece era o construcție agricolă provizorie, fiind construit din lemn și fără temelie, astfel că nu a putut rezista trecerii timpului.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 45 din 17 februarie 2004, a respins acțiunea reclamantului, astfel cum a fost completată, soluție confirmată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, care, prin decizia nr. 1451/A din 23 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanțele au motivat că terenul revendicat de reclamant nu formează obiectul Legii nr. 10/2001, ci are regimul juridic reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, că saivanul pentru oi nu se încadrează în categoria imobilelor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 10/2001, cu atât mai puțin bunurile mobile revendicate de reclamant.
împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal, a declarat recurs reclamantul B.I. care a invocat următoarele motive de casare: instanțele au dat o greșită interpretare prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001; terenul revendicat, fiind confiscat ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de natură politică, ca o manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist, intră sub incidența Legii nr. 10/2001; terenul, în suprafață de 1665 mp, este ocupat de construcții doar pe 600 mp, restul de 1065 mp fiind liber și poate fi restituit așa cum prevede legea; dacă terenul nu poate fi restituit în tot sau în parte, reclamantul a cerut despăgubiri, asupra cărora instanțele nu s-au pronunțat, după cum nu au cercetat modul în care bunul a intrat în posesia unor terți.
Recursul este fondat.
Prin sentința penală nr. 107 din 19 mai 1959 a fostului Tribunal Militar a Regiunii a II-a Militare numitul B.D.N., tatăl reclamantului, a fost condamnat la moarte (și apoi executat) și la confiscarea totală a averii pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 207 alin. (1) C. pen. anterior. Prin sentința penală nr. 174 din 21 septembrie 1959 a aceleiași instanțe, numita B.F., mama reclamantului, a fost condamnată la 15 ani muncă silnică și 5 ani degradare civică pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 284 combinat cu art. 207 alin. (1) C. pen. anterior.
Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției, prin deciziile nr. 2142 și 2143 din 21 noiembrie 2002, a acordat ambilor părinți ai reclamantului calitatea de luptători în rezistența anticomunistă.
Potrivit art. 8.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobată prin H.G. nr. 498/2003, restituirea în natură a terenurilor (inclusiv cele arabile) aflate în intravilanul localităților intră sub incidența procedurilor prevăzute de lege, dacă terenul respectiv este disponibil (deci nu este ocupat de construcții ale terților ori pe terenul respectiv nu au fost puse în posesie în mod legal, până la apariția legii, persoane cărora li s-a constituit drept de proprietate în temeiul legilor anterioare).
Ținând seama că legiuitorul a avut în vedere și acele imobile care nu au fost restituite, prin formularea "și nerestituite" cuprinsă în art. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă că domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare a acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.
în speță, deși instanțele, aparent, au respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, în realitate, din considerentele celor două hotărâri rezultă că acțiunea a fost respinsă, cu referire la terenul revendicat, în temeiul unei excepțiuni de ordin procedural, în sensul că ea nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, chestiune ce vizează însăși admisibilitatea demersului judiciar întreprins.
întrucât terenul revendicat de reclamant se găsește în intravilanul localității, nefiind restituit în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, urmare a anulării pe cale judecătorească a titlului de proprietate și având în vedere că dispozițiile Legii nr. 10/2001 au caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu scop reparatoriu, inclusiv în raport cu Legea nr. 18/1991, se constată că eronat a fost respinsă acțiunea pentru restituirea terenului sub cuvânt că demersul reclamantului nu ar intra sub incidența Legii nr. 10/2001.
Față de cele ce preced și cum instanțele nu au soluționat fondul litigiului, s-a impus admiterea recursului declarat de reclamant, casarea hotărârilor date în cauză cu interpretarea greșită a legii și reluarea judecății la instanța de fond.
în rejudecare, instanța de trimitere, prin suplimentarea dovezilor, inclusiv printr-o expertiză tehnică de specialitate, va identifica terenul revendicat de reclamant, va stabili în ce proporție este ocupat de construcțiile unor terți și dacă respectivele persoane au fost puse în posesie în mod legal asupra terenului și în ce proporție bunul este disponibil a fi restituit în natură reclamantului. în raport de situația de fapt ce va rezulta din probele ce vor fi administrate, instanța de trimitere va hotărî ce alte măsuri reparatorii prevăzute de lege se cuvin reclamantului în situația în care terenul, în tot ori numai în parte, nu poate fi restituit în natură.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5547/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5503/2006. Civil → |
|---|
