ICCJ. Decizia nr. 5631/2006. Civil
| Comentarii |
|
La data de 20 iunie 2001 reclamanții C.A. și A.C. au chemat în judecată pe pârâta C.C. Mănăștur pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură a terenului înscris în C.F. Mănăștur, în suprafață de 1439 mp, care a aparținut autorului C.P., să se constate vocația succesorală a reclamanților, ca descendenți ai defunctului și să se dispună întabularea dreptului lor în cartea funciară.
în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că imobilul, care a fost proprietatea tatălui lor, a fost preluat abuziv în anul 1958 pentru neplata integrală a impozitului, care reprezenta o sumă infimă față de valoarea terenului. După apariția Legii nr. 10/2001, la data de 29 martie 2001, reclamanții au notificat-o pe pârâta C.C. Mănăștur, care și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului în cartea funciară, să le restituie acest teren, însă reclamanții nu au primit nici un răspuns la notificarea adresată pârâtei.
Pe cale separată, la data de 4 iulie 2001, C.C. C. Mănăștur a chemat în judecată C.C. Făget, județul Timiș și pe C.A. și A.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, să se constate dreptul de proprietate al C.C. Mănăștur asupra imobilului înscris în C.F. Mănăștur, nr. top 87/a (M.M. Mănăștur) în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 18 din 26 ianuarie 1977 privind normele unitare de structură referitoare la organizarea și funcționarea C.C., iar în subsidiar, să se constate că a dobândit acest drept de proprietate, prin uzucapiune, în regim de carte funciară și să se întabuleze dreptul astfel dobândit în C.F. Mănăștur.
în motivarea acțiunii s-a arătat că terenul în litigiu a trecut legal în proprietatea C.C. Mănăștur la data de 23 septembrie 1958 și pe el s-a construit M.M. Mănăștur. Clădirea aflată pe acest teren, o casă modestă cu nr. 27/a, a fost demolată și radiată din C.F. și s-a înscris clădirea M.M. Mănăștur, proprietatea fostei C.E.Z. Făget. în baza Decretului nr. 18 din 26 ianuarie 1977, C.E.Z. Făget s-a desființat și a fost înființată C.C. Mănăștur, unitate cu personalitate juridică, care, de la acea dată are imobilul în proprietate.
La data de 10 septembrie 2001 C.C. C. Mănăștur a formulat o completare de acțiune prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.41 din 27 aprilie 2001 emisă de C.C. Făget, județul Timiș, în temeiul căreia imobilul înscris în C.F. Mănăștur, nr. top 87/a a fost restituit reclamanților C.A. și A.C.
Prin întâmpinare, C.C. Făget, județul Timiș, a fost de acord cu anularea deciziei nr. 41 din 27 aprilie 2001 cu motivarea că decizia a fost emisă din eroare, deoarece emitenta actului nu avea calitatea de proprietară a imobilului și pe cale de consecință nu avea dreptul de a dispune restituirea lui către reclamanți.
După conexarea celor două cauze, Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 34/P.I. din 22 ianuarie 2002, a respins acțiunea formulată de reclamanții C.A. și A.C. împotriva pârâtei C.C. Mănăștur ca prematur introdusă. S-a admis acțiunea C.C. Mănăștur și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.41 din 27 aprilie 2001 emisă de C.C. Făget.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanții C.A. și A.C. a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 56 din 15 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.
Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 2224 din 27 mai 2003, a admis recursul declarat de reclamanți, a modificat decizia Curții de Apel Timișoara, a admis apelul acelorași părți și a casat parțial sentința Tribunalului Timiș numai cu privire la acțiunea reclamanților C.A. și A.C. în contradictoriu cu C.C. Mănăștur și a trimis cauza, sub acest aspect, spre rejudecare la Tribunalul Timiș. S-a menținut dispoziția sentinței referitoare la constatarea nulității absolute a deciziei nr. 41 din 27 aprilie 2001 emisă de C.C. Făget.
Pentru a decide astfel, instanța de casare a reținut și motivat că acțiunea reclamanților a fost respinsă ca prematură pentru considerentul că pârâta C.C. Mănăștur, deși notificată, nu a răspuns potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001. Or, la dosar, s-a depus adresa nr. 26 din 25 septembrie 2001 din care rezultă, fără echivoc, refuzul pârâtei de a retroceda imobilul, teren și clădiri aferente, refuz motivat de existența unei pretinse calități de proprietar, situație în care considerentul prematurității cererii de chemare în judecată nu mai subzistă, fiind necesară soluționarea pe fond a acțiunii având ca obiect restituirea în natură a imobilului.
în fond după casare, la data de 31 octombrie 2003, reclamanții C.A. și A.C. au formulat o precizare de acțiune, prin care au solicitat:
- Anularea dispoziției nemotivată a pârâtei C.C. C. Mănăștur, concretizată în adresa nr. 26 din 25 septembrie 2002;
- Restituirea în natură a terenului în suprafață de 1439 mp, precum și a fostei case de locuit cu nr. 28, în prezent parțial existentă pe teren, fiind menținute, după demolările efectuate de pârâtă, trei încăperi, amplasate în partea dreaptă a intrării în imobil;
- Măsuri reparatorii sub forma compensării în echivalent cu valoarea construcțiilor demolate, a construcțiilor ridicate de pârâtă, în prelungirea vechii case de locuit;
- în subsidiar, reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri bănești, echivalente cu valoarea construcțiilor demolate și a materialelor de construcții, proprietatea reclamanților, folosite de pârâtă, despăgubiri a căror valoarea urmează a fi stabilite prin expertiză tehnică.
Prin sentința nr. 768 din 25 iunie 2004 Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții C.A. și A.C. împotriva pârâtei C.C. Mănăștur, județul Timiș și a constatat că imobilul înscris în C.F. Mănăștur a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului. S-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 983 mp teren liber, conform expertizei tehnice întocmită de inginer P.M., precum și întabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 983/1439 mp teren, în cotă de 1 fiecare reclamant.
S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcțiile demolate în valoare de 314.635.413 lei și pentru terenul ocupat în valoare de 46.424.952 lei. S-a constat că reclamanții au optat pentru acordarea de bunuri în compensare și a fost obligată pârâta C.C. Mănăștur să emită în favoarea reclamanților o dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent constând în compensare cu alte bunuri pentru terenul ocupat și construcțiile demolate, la valoarea stabilită prin hotărâre.
A fost respinsă în rest acțiunea și a fost obligată pârâta la 27.500.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Prin încheierea din 20 septembrie 2004 Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis cererea formulată de reclamanți și constând că în hotărâre s-a strecurat o greșeală de calcul, s-a dispus îndreptarea erorii materiale din conținutul sentinței civile nr. 768 din 25 iunie 2004, în sensul că în loc de 314.635.413 lei, valoarea construcțiilor demolate, se va trece 405.702.753 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut și motivat, în esență, că potrivit C.F. Mănăștur imobilul întabulat era compus din teren în suprafață de 1439 mp și o construcție având numărul de înregistrare 28, imobil ce a fost proprietatea tabulară a autorului reclamanților, C.P. Construcția a fost radiată din cartea funduară urmare a demolării, fiind înscrisă construcția M.M., proprietatea pârâtei C.C. Mănăștur.
Probele administrate în cauză confirmă susținerea reclamanților în sensul că imobilul proprietatea tabulară a autorului C.P. a fost vândut la licitație publică în contul unui impozit neachitat, numai că această vânzare s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv cu nerespectarea art. 4 din Decretul nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanțelor statului, care exceptau de la sechestrare și vânzare casa de locuit deținută efectiv de debitor și de familia sa, așa cum s-a întâmplat în speță.
Potrivit constatărilor expertizei tehnice, din terenul de 1429 mp, suprafață de teren liberă și care poate fi retrocedată reclamanților, fără a necesita constituirea de servituți de trecere, este de 983 mp, iar construcțiile existente pe teren la data preluării au fost demolate, în prezent nefiind rămase părți din vechile construcții ori porțiuni din acestea înglobate în construcțiile noi. Pentru terenul ocupat de pârâtă și pentru construcțiile pe care ea le-a demolat, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent și au optat pentru acordarea de bunuri în compensare.
Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de reclamanții C.A. și A.C. și de pârâta C.C. Mănăștur au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 789 din 1 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.
împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.C. Mănăștur, județul Timiș care a susținut că instanțele au aplicat greșit legea deoarece statul a preluat imobilul în cauză și apoi l-a scos la licitație, între recurentă și stat intervenind un contract de vânzare-cumpărare, ca o consecință a adjudecării imobilului. Instanțele au dispus restituirea bunului fără a constata și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, recurenta fiind cumpărătoare de bună-credință, iar în situația în care acțiunea reclamanților nu ar fi respinsă, s-ar ajunge la o îmbogățire fără just temei a Statului Român care a încasat prețul vânzării.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
întrucât o parte din terenul ce a fost proprietatea tabulară a autorului reclamanților este liber, astfel cum s-a constatat și prin expertiza tehnică efectuată în cauză și cum nemișcătorul a fost preluat în mod abuziv, aspect necontestat de recurentă, reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea porțiunii de teren ce este liberă de construcții, iar pentru restul de teren și pentru edificatele demolate au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
Cu referire la susținerea conform căreia imobilul a fost dobândit de recurentă în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare, neanulat, urmare a vânzării bunului la licitație publică, atare susținere contrazice afirmațiile din acțiunea aceleași părți de la data de 4 iulie 2001, unde a menționat că bunul a fost dobândit în temeiul Decretului Consiliului de Stat nr. 18 din 26 ianuarie 1977, deci cu titlu gratuit, iar nu oneros, ori, în subsidiar, prin uzucapiune în regim de carte funduară.
De altfel, susținerile pârâtei, constituite într-un unic motiv de casare, au fost promovate sub formă de critici direct în recurs, omisso medio, fără a fi supuse analizei și instanței de apel, unde, singurele nemulțumiri ale pârâtei față de sentința tribunalului au vizat doar cuantumul măsurilor reparatorii în echivalent ori forma acestora, oferite reclamanților.
Față de cele ce preced, recursul pârâtei se privește ca nefondat și a fost respins în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5935/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5607/2006. Civil → |
|---|
