ICCJ. Decizia nr. 5935/2006. Civil

Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Timiș la data de 3 mai 2004, reclamanții D.A. și L.H. au solicitat în contradictoriu cu primarul municipiului Timișoara anularea dispoziției cu nr. 557 din 8 martie 2004 emisă de pârât și restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. Timișoara nr.top. 104 - 106/1.

Prin sentința civilă nr. 1161 din 20 octombrie 2004 Tribunalul Timiș a admis acțiunea reclamanților și anulând dispoziția atacată a dispus restituirea imobilului revendicat cu condiția restituirii de către contestator a sumei de 23.556 lei actualizată cu indicele de inflație.

Prin aceeași sentință a atribuit reclamanților un drept special de folosință asupra suprafeței de teren de 3025 mp și a dispus înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate menționat mai sus.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în motivarea hotărârii că imobilul din litigiu a fost proprietatea reclamanților și a mamei acestora, numita D.S., iar prin decizia nr. 1452 din 4 august 1980 a fostului Consiliu Popular al județului Timiș imobilul a trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 223/1974 cu plata unei sume de 7.852 lei către proprietar. S-a mai reținut că dispoziția nr. 557 din 8 martie 2004 prin care a fost respinsă notificarea reclamanților în temeiul art. 1.4. lit. B) din H.G. nr. 498/2003 este nelegală deoarece in baza Legii nr. 10/2001 [art. 2 lit. d)] reclamanții erau îndreptățiți la restituirea imobilului preluat în baza Decretului nr. 223/1974 si pentru că aceștia sunt cetățeni străini, în baza O.G. 184/2002 li s-a atribuit un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 3025 mp.

Prin decizia civilă nr. 107 din 21 ianuarie 2005 Curtea de Apel Timiș a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul primarul municipiului Timișoara, prin care a criticat hotărârea pentru nelegalitatea și netemeinicia, rezultată din interpretarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și art. 1.4. lit. B) din H.G. nr. 498/2003 in sensul că s-a apreciat in mod gresit că preluarea imobilului a fost abuzivă.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în motivarea hotărârii că potrivit dispozițiilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001 sunt considerate a fi preluate abuziv de către stat nu numai bunurile dobândite fără titlu valabil ci și cele cu titlu valabil iar prin art. 1.4. lit. B) din H.G. nr. 498/2003 din Normele metodologice adoptate prin H.G. 498/2003 s-a modificat esențial Legea nr. 10/2001 în sensul că pentru persoana care a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința către stat preluarea imobilului nu este abuzivă.

Având în vedere principiul ierarhiei actelor normative, pe calea excepției de nelegalitate instanța de apel a constatat nelegalitatea hotărârii de guvern și a apreciat ca nelegală dispoziția emisă de pârâtă.

împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel pârâtul, primarul municipiului Timișoara a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

în motivarea recursului s-a arătat că dispoziția art. 1.4. lit. B) din H.G. nr. 498/2003 prevede o sancțiune pentru cei care au formulat cereri de plecare definitivă din țară și au înstrăinat locuința către stat, că din probele efectuate rezultă că imobilul din litigiu a trecut în proprietatea statului cu acordarea către foștii proprietari a unor despăgubiri reprezentând contravaloarea construcțiilor.

Recursul declarat de pârâți este nefondat.

Prin dispoziția nr. 557 din 8 martie 2004 emisă de primarul municipiului Timișoara s-a respins notificarea nr. 128 din 30 ianuarie 2002 formulată de petenții D.A. și L.H. cu domiciliul în străinătate prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului (casă, curte și grădină) situat în Timișoara cu nr.top. 104-106/1, motivat de faptul că imobilul a trecut cu plată în proprietatea statului și că potrivit art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003 preluarea imobilului nu s-a făcut abuziv.

Cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor acestui articol.

Prin această hotărâre de guvern s-au aprobat normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Aceste norme sunt de aplicare și interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu pot adăuga la lege ori modifica dispozițiile acesteia.

Potrivit Legii nr. 10/2001, Decretul nr. 223 din 3 decembrie 1974 privind reglementarea situației unor bunuri apare ca fiind unul din actele normative în baza cărora preluarea s-a făcut abuziv, deoarece sancționa părăsirea țării de către cetățenii români, condiționând eliberarea vizei de trecerea a frontierei de înstrăinarea proprietății imobiliare.

Hotărârea instanței de apel se privește ca legală iar decizia contestată ca nelegală, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

în aceste condiții, în raport de cele mai sus arătate si de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul se privește ca nefondat și a fost respins ca atare.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5935/2006. Civil