ICCJ. Decizia nr. 5863/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1409 din 14 iunie 2002 pe rolul Judecătoriei Oravița reclamanta L.A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Oravița, solicitând ca prin hotărâre judecătorească, să se constate că reclamanta a adresat Primăriei Oravița cerere pentru reconstituirea dreptului său de proprietate, în baza Legii nr. 10/2001, privind terenul pe care se află casa situată administrativ în Oravița, atât casa, cât și terenul fiind moștenite de către reclamantă și să se dispună obligarea pârâtei să completeze actul de proprietate pentru acest teren.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că la data de 14 septembrie 2001 a înaintat Primăriei Orașului Oravița o cerere de reconstituire a titlului de proprietate pe terenul pe care se află casa din Oravița, că atât casa, cât și terenul aferent au fost dobândite de către aceasta prin moștenire de la fratele soțului, care a decedat în anul 1981.
A mai susținut reclamanta că cererea de reconstituire a titlului de proprietate a fost făcută în termen legal în baza Legii nr. 10/2001 și a fost trimisă sub formă de notificare de către reprezentantul Ligii Drepturilor Omului din Turnu Severin, Primăriei Oravița.
Prin sentința civilă nr. 1096 din 2 septembrie 2002, Judecătoria Oravița, a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.
Astfel investit, Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința civilă nr. 4169 din 5 decembrie 2002, a respins acțiunea formulată de reclamanta L.A. împotriva pârâtei Primăria Oravița, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Caraș-Severin a reținut, în esență, că în ce privește primul capăt de cerere, prin care s-a solicitat a se constata că reclamanta s-a adresat pârâtei, conform Legii nr. 10/2001, cu o cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că "notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei rază teritorială se află imobilul solicitat".
Reclamanta a comunicat pârâtei o notificare prin intermediul Ligii Dreptății din Lugoj (fila 5 dosar Judecătoria Oravița) or, textul de lege amintit anterior prevede imperativ modul în care se comunică notificarea, obligație căreia reclamanta nu s-a conformat nici după ce i s-a adus la cunoștință de către pârâtă, faptul că notificarea se face prin intermediul executorului judecătoresc.
Așa fiind, din culpa reclamantei nu s-a putut urma procedura ulterioară notificării, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001.
în cel de-al doilea petit al cererii introductive, reclamanta a solicitat a fi obligată pârâta să-i elibereze titlul de proprietate pe terenul solicitat.
Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, "în termen de 60 zile de la data înregistrării notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie, sau după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură", iar potrivit alin. (7) al aceluiași articol "persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia prevăzută de alin. (1), în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia".
Având în vedere dispozițiile legale citate anterior, tribunalul a reținut că, cererea reclamantei cuprinsă în petitul doi al acțiunii introductive apare ca inadmisibilă, întrucât instanța în nici un caz nu poate obliga pârâta să elibereze reclamantei un titlu de proprietate pe terenul solicitat, ci poate, eventual, să oblige pârâta să emită dispoziția prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sau poate constata legalitatea sau nelegalitatea acestei dispoziții, în cazul în care s-a emis.
Or, în speța de față nu s-a emis de către primar dispoziția prevăzută de art. 23 alin. (1), întrucât reclamanta nu s-a adresat pârâtei în formele prevăzute de lege (respectiv de art. 21 din Legea nr. 10/2001) și nici nu s-a solicitat de către reclamantă a fi obligată pârâta la emiterea acestei dispoziții, astfel încât instanța nu se poate pronunța asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins în întregime acțiunea civilă formulată de reclamanta L.A. în contradictoriu cu pârâta Primăria Oravița, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei sentințe civile pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în primă instanță, reclamanta L.A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 84 din 2 iunie 2003, pronunțată în dosarul 1723/C/2003, a fost admis de către Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, și s-a dispus anularea acelei sentințe civile cu nr. 4169/2002, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosar nr. 4696/C/2002 și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Oravița, reținând că ar fi vorba despre o acțiune civilă formulată în condițiile Legii nr. 18/1991, competența ei de soluționare revenindu-i acelei judecătorii.
împotriva susmenționatei decizii, a declarat recurs pârâta Primăria orașului Oravița, susținând în esență că în mod greșit a calificat instanța de apel acțiunea reclamantei ca având temei juridic prevederile Legii nr. 18/1991.
Prin decizia civilă nr. 3481 din 11 mai 2004, pronunțată în dosar nr. 4054/2003, înalta Curte de Casație și Justiție București, secția civilă, a admis recursul declarat de pârâta Primăria orașului Oravița împotriva deciziei nr. 84 din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelului.
Pentru a hotărî astfel, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
Prin acțiune, reclamanta a solicitat restituirea imobilului situat în orașul Oravița, precizând expres temeiul juridic, respectiv prevederile Legii nr. 10/2001 și referindu-se la existența unei notificări adresată pârâtei.
Instanța de apel a încălcat principiul disponibilității părților, specific procesului civil, schimbând temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, ceea ce trage casarea deciziei atacate cu recurs.
în consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost admis, a fost casată decizia curții de apel și a fost trimisă cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.
în rejudecare, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 658 din 17 martie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta L.A. împotriva sentinței civile nr. 4169 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Caraș-Severin.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență că pârâta Primăria orașului Oravița, a adus la cunoștința atât solicitantei reclamante, cât și Ligii Dreptății din Lugoj că notificarea nu respectă prevederile imperative ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, respectiv că nu este depusă prin executor judecătoresc, ci expediată prin intermediul Ligii dreptății din Lugoj, făcându-i reclamantei recomandarea să transmită notificarea prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc de pe lângă Judecătoria Oravița, dar reclamanta nu se conformează acestor recomandări, astfel că sentința civilă apelată este temeinică și legală.
împotriva deciziei civile nr. 658 din 17 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara a formulat recurs reclamanta L.A., susținând , în esență, că în mod nelegal nu s-a reținut că primăria avea obligația soluționării notificării, că această notificare nu trebuia să îi fie restituită fără a i se da curs, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum și faptul că "în alte localități din țară au fost primite cererile formulate în baza Legii 10/2001 de către comisii formate în acest scop (...), s-au trimis cereri prin poștă, s-au depus direct la registraturile primăriilor, s-au adus și susținut de diferiți avocați".
Recursul este fondat.
Prin notificarea formulată prin intermediul "Ligii Dreptății" Lugoj și înregistrată la Primăria Oravița sub nr. 8089 din 14 septembrie 2001, reclamanta L.A. a solicitat pârâtei Primăria Oravița ca, pe baza documentației și a actelor de proprietate anexate acestei notificări, să i se reconstituie, conform Legii nr. 10/2001, dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află edificată casa situată administrativ în Oravița.
La fila 7 din dosarul nr. 1409/2002 al Judecătoriei Oravița se află adresa nr. 8089 din 14 septembrie 2001, prin care Primăria Oravița a adus la cunoștință "Ligii Dreptății" din Lugoj faptul că cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate trebuie însoțită de o notificare făcută prin intermediul executorului judecătoresc, iar documentația anexată cererii de restituire trebuie să cuprindă și un extras de C.F. pentru identificarea imobilului respectiv.
Totodată, la dosar există și adresa nr. 59699 din 28 februarie 2001, întocmită de "Liga Dreptății", către L.A., în care se precizează că i se trimite acesteia din urmă documentația înaintată Ligii Dreptății de către Primăria Oravița, că în mod corect Primăria precizează că notificările se depun prin executor judecătoresc și că, dacă petenta întâmpină greutăți, este invitată la sediul Ligii (fila 8 dosar 1409/2002 al Judecătoriei Oravița).
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar se constată că nu rezultă dacă și la ce dată Liga Dreptății a transmis, la rândul său, petentei documentația înaintată de Primăria Oravița, adresă menționată mai sus purtând numai număr de înregistrare, nu și o dovadă a confirmării de primire a acesteia de către destinatară.
De asemenea, la dosar există și adresa nr. 59/S din 22 mai 2002 a Primăriei orașului Oravița, întocmită către petenta L.A.(fila 2 dosar 1409/2002 al Judecătoriei Oravița), adresă în care se precizează, în esență, că era obligatoriu ca petenta să adreseze cererea printr-o notificare prin executorul judecătoresc din Oravița, că acest lucru i-a fost comunicat petentei și prin intermediul "Ligii Dreptății" și că termenul de depunere a notificării a expirat la data de 14 februarie 2002.
Totodată, se mai precizează în conținutul acestei adrese, că, din verificările efectuate de primărie la Cartea funciară, rezultă că terenul a trecut în proprietatea statului în 1977, conform Legii nr. 59/1974, că pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, petenta avea posibilitatea legală de a solicita în scris aceasta până în martie 2000, în prezent, primăria nemaiavând competență legală de soluționare a cererii, motiv pentru care se precizează că se restituie petentei cererea și actele anexate privind revendicarea terenului aferent imobilului situat în Oravița.
în raport de aceste înscrisuri, se constată că instanțele nu au fost preocupate să analizeze când a primit reclamanta adresa nr. 5969 din 28 septembrie 2001 a "Ligii Dreptății" și înscrisurile restituite de Primăria Oravița, pentru a se stabili, pe deplin, dacă într-adevăr, din culpa reclamantei nu s-a putut urma procedura ulterioară notificării, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Toate aceste chestiuni trebuiau lămurite de către instanțe pentru o rezolvare corectă a pricinii, în sensul prevenirii, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ. a oricărei greșeli în aflarea adevărului de către judecător. Nici instanța de apel, în virtutea rolului de instanță de control judiciar nu s-a preocupat să elucideze aspectele menționate.
Față de toate aceste considerente, a fost admis recursul și au fost casate decizia instanței de apel și sentința pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, cauza a fost trimisă acestei din urmă instanțe, pentru rejudecare, ocazie cu care probatoriul va fi completat pentru clarificarea aspectelor mai înainte menționate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5942/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5861/2006. Civil → |
|---|
