ICCJ. Decizia nr. 5942/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta U.J.C.C. F. Argeș, la data de 9 aprilie 2004 în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor 70-74 din 10 martie 2004 emise de pârâtă.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin deciziile contestate au fost respinse notificările cu nr. 943-945 și 949-950/2001 prin care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital pentru activele preluate de stat conform Decretului nr. 103/1996, HCM nr. 364/1966 și a Protocolului din 15 martie 1966, care se regăsesc la SC I. SA Pitești și M. SA Câmpulung Muscel, în prezent privatizate.
Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr. 154 din 6 iulie 2004 a respins contestația reclamantei reținând în motivarea hotărârii că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra acestor active, anterior preluării lor și că actul normativ depus, respectiv instrucțiunile nr. 19 din 16 martie 1966, nu constituie titlu de proprietate .
împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond reclamantul a declarat apel criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate.
în motivarea apelului a susținut că a făcut dovada dreptului de său proprietate asupra imobilelor preluate abuziv de către stat tocmai prin actele de preluare, Decretul de expropriere, Hotărârea Consiliilor de Miniștri, Protocolul de predare-primire din 15 martie 1996 și Instrucțiunile nr. 19 din 1966, acte care se înscriu în dispozițiile art. nr. 22 pct. 22.1 lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 în sensul că sunt acte doveditoare și a depus sentința civilă nr. 118/C din 3 martie 1999 a Tribunalului Argeș prin care pârâta SC I. SA Pitești a fost obligată la plata de despăgubiri către reclamantă în sumă de 796.484.500 lei.
Prin decizia civilă nr. 65/A din 3 martie 2005 Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
în motivarea hotărârii instanța de apel a reținut că prin sentința nr. 118/C din 3 martie 2003 a Tribunalului Argeș, toate imobilele pentru care reclamanta a formulat notificări către pârâta (A.P.A.P.S.) au făcut obiectul judecății ce a fost soluționată prin această sentință, conform căreia, pârâta SC I. SA a fost obligată la contravaloarea bunurilor imobile sub formă de despăgubiri.
S-a mai reținut în motivare că obiectul deciziilor contestate este tot contravaloarea acestor imobile solicitate ca echivalent sub formă de acțiuni tranzacționate pe piața de capital si că această contravaloare a fost deja acordată. Cu această motivare a fost substituită motivarea instanței de fond.
împotriva hotărârii instanței de apel reclamanta a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului a arătat că sentința nr. 118/C din 3 martie 1999 a Tribunalului Argeș a fost între timp apelată și recurată rămânând irevocabilă soluția din apel, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei F. Argeș, că în aceste condiții nu există o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care pârâta SC I. SA Pitești să fie obligată la plata unor despăgubiri către reclamantă, pe care ar fi pus-o în executare, fără a mai da curs unei astfel de acțiuni.
în dovedire a depus hotărârile pronunțate în apel și în recurs.
Pârâta A.V.A.S. a formulat întâmpinare arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică deoarece reclamanta nu a dovedit dreptul său de proprietate asupra imobilului pentru care a solicitat despăgubiri.
Recursul este fondat.
Instanța de apel a respins apelul reclamantei substituind motivarea instanței de fond, în sensul că prin sentința nr. 118/C din 3 martie 1999 a Tribunalului Argeș i-au fost deja acordate reclamantei despăgubiri pentru același imobil.
într-adevăr așa cum se susține în recurs și cum a fost dovedit prin înscrisurile depuse sentința a fost schimbată în tot prin decizia 23/A/C din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Pitești, în sensul respingerii acțiunii, iar această decizie a devenit irevocabilă prin decizia nr. 2654 din 16 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, care a respins recursul declarat împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel.
Substituind motivarea instanței de fond Curtea de apel nu a mai intrat în cercetarea motivelor de apel care vizau fondul cauzei, motiv pentru care în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., a fost admis recursul, a casat hotărârea atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5901/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5863/2006. Civil → |
|---|
