ICCJ. Decizia nr. 8674/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8674
Dosar nr. 7401/1/2006
Şedinţa de la 27 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă :
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată sub nr. 7892/2004 pe rolul Tribunalului Iaşi,
reclamanta M.W.M. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Paşcani, anularea Dispoziţiei nr. 2803 din 9 septembrie 2004 emisă de acesta, prin care s-a dispus respingerea notificării, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat ca a notificat Primăria Municipiului Paşcani, solicitând despăgubiri băneşti pentru locuinţa proprietate personala ce a aparţinut părinţilor săi, situata in Paşcani, compusă din teren în suprafaţa de 885 mp şi o casă, aceasta fiind unica moştenitoare în condiţiile în care fraţii săi au renunţat la succesiune.
Fiind astfel investit, Tribunalul Iaşi prin sentinţa civilă nr. 1970 din 7 decembrie 2005 a admis contestaţia formulată de reclamanta M.W.M. în sensul ca a dispus anularea dispoziţiei nr. 2803 din 9 septembrie 2004, obligând primarul municipiului Paşcani sa-i acorde acesteia masurile reparatorii prin echivalent cu privire la imobilul in litigiu.
Totodată s-a pronunţat in sensul respingerii acţiunii asupra lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, D.G.F.P. Iaşi.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut, în esenţă că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate prin înscrisurile prezentate cauzei si ca imobilul se regăseşte in patrimoniul statului.
Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de Apel Iaşi care, prin Decizia nr. 64 din 29 martie 2006 a respins apelul Primarului Municipiului Paşcani cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata către intimata-reclamanta M.W.M.
Împotriva acestei din urma hotărâri, a declarat recurs pârâtul primarul municipiului Paşcani, invocând prevederile art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul a reiterat criticile susţinute şi în faţa Curţii de Apel Iaşi, susţinând astfel, în esenţă, că hotărârile pronunţate sunt greşite, având in vedere că instanţele au dat o interpretare eronată dispoziţiilor legale in materie şi materialului probator administrat in cauza raportului juridic dedus judecaţii.
S-a susţinut că au fost depăşite atribuţiile puterii judecătoreşti, încălcându-se principiul constituţional al separării puterilor în stat.
O altă critică adusă hotărârii pronunţate de instanţa de apel este aceea că nu s-au avut in vedere toate înscrisurile anexate notificării prin care se dovedeşte că imobilul în litigiu a fost înstrăinat, şi, se mai arată că instanţa de apel nu a avut in vedere faptul ca reclamanta nu are calitate de persoana îndreptăţită.
Pe de altă parte, s-a mai susţinut că, instanţa nu a avut în vedere declaraţia tatălui contestatoarei, în sensul că acesta nu a nominalizat imobilele ce fac obiectul notificării, ca urmare, la data exproprierii, autorii reclamantei nu mai erau proprietari.
Verificând legalitatea deciziei recurate în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constata ca recursul declarat in cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul este conceput de legiuitor ca o cale extraordinară de atac prin care o hotărâre definitivă poate fi atacată numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 Cod proc. civ.
Recurentul, deşi invocă dispoziţiile art 304 pct. 4, 6, 7, 8, acestea nu se regăsesc în dezvoltatrea motivelor de recurs, astfel că nu pot fi analizate.
Cât priveşte motivul de recurs potrivit căruia se susţine că hotărârea atacată este dată cu încălcarea dispoziţiilor legale in materie, ce poate fi încadrat în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. , acesta nu poate fi primit pentru cele ce succed:
Din actele existente la dosar, rezultă ca in anul 1958, autoarea reclamantei, numita M.M. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Paşcani, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 84 din 7 februarie 1958, de la C.I.V.
Acest imobil a fost expropriat prin Decretul 95 din 4 aprilie 1985, terenul fiind afectat construcţiei de locuinţe muncitoreşti.
Prin actele de stare civila prezentate de reclamantă, aceasta a dovedit calitatea de moştenitoare legală a autoarei M.M., in calitate de fiica a numiţilor M.M.A. şi M.I.
În condiţiile în care art. 22 din Legea 10/2001 nu prezintă prevederi speciale cu privire la dovedirea dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite asupra imobilelor pretinse si a calităţii de moştenitor a autorului proprietar, urmează că se aplica regulile de drept comun in materia acţiunii in revendicare imobiliara.
Textul indică în privinţa atestării dreptului de proprietate şi calitatea de succesor ale persoanei îndreptăţite că se probează prin "acte doveditoare, si prin asemenea acte doveditoare ale proprietăţii se înţelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ cu efect constituent, translativ sau declarativ de proprietate şi care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea celui care îl invocă.
Nici critica cu privire la faptul că instanţa nu a avut în vedere declaraţia tatălui contestatoarei, în sensul că acesta nu a nominalizat imobilele ce fac obiectul notificării, nu poate fi primită, în condiţiile în care s-a făcut dovada certă a preluării imobilului în litigiu, de către stat, iar această împrejurare nu mai prezintă relevanţă juridică.
Ca atare pentru considerentele expuse, recursul declarat in cauză se priveşte ca nefondat şi in baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins in consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul primarul Municipiului Paşcani împotriva deciziei civile nr. 64 din 29 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 867/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8678/2006. Civil → |
|---|
