ICCJ. Decizia nr. 8621/2013. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8621
Dosar nr. 20130/ 1/200.
Nr. vechi5686/200.
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 664/S din 15 noiembrie 2004, Tribunalul Braşov a admis în parte contestaţia formulată de A.C.T., L.M. şi L.H., în contradictoriu cu A.V.A.S. şi a anulat Decizia nr. 98 din 10 martie 2004, emisă de intimată.
Au fost respinse restul pretenţiilor contestatorilor şi s-a luat act că nu s-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reţine, că din interpretarea art. 23 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 rezultă că persoana juridică notificată are obligaţia ca, în situaţia în care actele doveditoare ale petenţilor sunt depuse în totalitate sau persoana îndreptăţită declară în mod expres că nu deţine alte probe, să se pronunţe în termenul legal asupra notificării. în ipoteza în care o dată cu notificarea nu sunt depuse toate actele doveditoare necesare emiterii deciziei sau dispoziţiei, este obligată să comunice acesteia împrejurarea că documentaţia depusă este insuficientă şi implicit să solicite depunerea actelor.
Această obligaţia fiind una legală, stabilită în sarcina persoanei juridice deţinătoare şi în beneficiul notificatorului, nu se poate proceda la soluţionarea notificării dacă documentaţia nu este completă, decât după solicitarea actelor lipsă.
În speţă, intimata nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, deoarece a procedat la respingerea cererii, fără ca în prealabil să pună în vedere contestatorilor să completeze actele doveditoare prevăzute de lege, anterior expirării termenului stipulat pentru depunerea lor.
Reţine tribunalul, că Decizia contestată fiind emisă cu încălcarea prevederilor art. 23.1 din Normele metodologice, se impune anularea ei, pentru ca intimata, după urmarea procedurii prevăzută de acest text, să emită o nouă decizie, pe baza înscrisurilor depuse şi a celor care se vor mai depune.
Referitor la cererea privitoare la obligarea intimatei să acorde măsurile reparatorii, se reţine că este neîntemeiată „faţă de documentaţia incompletă şi de faptul că urmează să se emită o nouă decizie".
Documentele necesare pentru dovedirea calităţii de acţionar sunt prevăzute de art. 32.1 şi art. 32.2. din Normele metodologice, înscrisuri care nu au fost depuse la dosar. De asemenea, nu au fost depuse declaraţiile la care face referire art. 32.4 din Normele metodologice, a căror depunere este imperativă.
De aceea, instanţa nu se poate pronunţa în sensul obligării intimatei la măsurile reparatorii prevăzute de lege, câtă vreme nu au fost depuse toate înscrisurile doveditoare, pe care intimata are obligaţia de a le solicita contestatorilor, anterior emiterii unei noi decizii.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 239/R din 9 martie 2005, a respins apelurile declarate de reclamanţi şi de pârâtă, reţinând că în privinţa apelului declarat de reclamanţi se aplică art. 292 C. proc. civ. şi se constată că nu există vreun motiv de ordine publică care să conducă la existenţa vreunei nulităţi absolute.
Cu privire la apelul declarat de pârâtă, se reţine că art. 23 din Normele metodologice, pe care se întemeiază soluţia pronunţată de tribunal, reprezintă norma comună privind procedura administrativă, însă chiar şi în raport de pct.28, invocat de apelantă, „nu se verifică susţinerea că A.V.A.S. nu era obligată să solicite petenţilor completarea documentaţiei".
Reţine instanţa de apel, că la pct. 28.1 se arată expres că obligaţia de a emite decizie sau dispoziţie se prorogă numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege „corespondenţa scrisă, transmisă periodic, prin care se solicită actele doveditoare şi se invită la negociere". Rezultă că, potrivit art. 27 şi art. 28 din lege, apelanta era obligată să comunice petenţilor lipsurile notificării din punct de vedere al actelor necesare soluţionării, să îi invite la negociere şi abia apoi, după expirarea termenului prevăzut de art. 22, să emită Decizia, cu motivarea lipsei documentaţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S. care, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că notificarea trebuie soluţionată după procedura prevăzută de art. 23 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, care este norma comună. A.V.A.S. soluţionează notificările în raport de prevederile art. 28 din Normele metodologice, iar instanţa de apel, interpretând greşit dispoziţiile acestui text, care reprezintă numai situaţia în care se poate proroga emiterea dispoziţiei după împlinirea termenului de 60 zile, a reţinut că este stabilită obligaţia de a cere completarea documentaţiei.
Arată recurenta, că faptul nedepunerii actelor de către intimaţii-reclamanţi în termenul prevăzut de lege nu poate fi interpretat ca o obligaţie pentru A.V.A.S. de a le cere să depună documentaţia, că intimaţii nu se pot folosi în apărarea lor de necunoaşterea legii şi că Decizia contestată a fost emisă la data de 10 martie 2004, după expirarea termenului prevăzut de lege.
Intimaţii nu au solicitat prorogarea termenului pentru completarea documentelor, iar dacă se reţine obligaţia A.V.A.S. de a cere documentaţia, înseamnă că această instituţie este obligată să acorde părţilor asistenţă juridică.
Actele necesare pentru dovedirea calităţii de asociat sunt prevăzute de pct. 32.2 din HG nr. 498/2003, respectiv „acţiunile deţinute sau copie de pe registrul acţionarilor", iar necompletarea dosarului cu aceste acte se datorează culpei intimaţilor.
Analizând recursul, în limita motivului de nelegalitate invocat care face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat.
Hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 23 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi greşita interpretare a prevederilor art. 28 din Normele metodologice.
Cererea reclamanţilor fiind întemeiată pe prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001, termenul în care instituţia publică implicată în privatizare trebuia să emită dispoziţia era cel prevăzut de art. 32 alin. (6) din lege [art. 31 alin. (6) din legea republicată], care prevedea „în termen de 60 de zile de la data primirii cererii persoanei îndreptăţite sau în termenul prelungit conform art. 28 instituţia publică implicată în privatizare va stabili prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată valoarea recalculată a acţiunilor".
Textul citat făcând trimitere la art. 28 din lege (în vigoare la data pronunţării hotărârii recurate), procedura după care trebuia emisă dispoziţia era cea prevăzută de acest text şi de art. 28.1 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 şi nu cea stabilită de art. 23, aşa cum s-a reţinut prin hotărârea atacată.
Or, prin art. 28.1 din Normele metodologice nu este stabilită obligaţia unităţii notificate de a cere notificatorului să depună actele doveditoare.
Din conţinutul textului, rezultă pentru entitatea investită cu soluţionarea notificării existenţa obligaţiei de a emite Decizia în termenul prevăzut de lege (60 zile de la data notificării), obligaţie care poate fi prorogată numai dacă aceasta, prin corespondenţă, solicită actele doveditoare şi, tot prin corespondenţă scrisă, solicitantul cere expres prorogarea termenului pentru procurarea şi depunerea actelor.
Prin urmare, purtarea acestei corespondenţe este prevăzută ca o posibilitate de prorogare a termenului pentru emiterea dispoziţiei şi nu ca o obligaţie pentru vreuna din părţi.
Nici art. 23 din Normele metodologice nu stabileşte obligaţia unităţii notificate de a comunica în scris persoanei îndreptăţite că trebuie să depună actele doveditoare. Această comunicare este prevăzută tot ca o posibilitate de prorogare a termenului de 60 zile pentru emiterea dispoziţiei.
Faţă de prevederile OUG nr. 10/2003, termenul pentru depunerea actelor, în etapa administrativă, a expirat la data de 1 iulie 2003 şi, pentru că recurenta a emis Decizia după expirarea acestui termen (la 10 martie 2004), intimaţii-reclamanţi au avut posibilitatea să depună actele prevăzute de art. 32 din Legea nr. 10/2001, anterior emiterii deciziei contestate.
De aceea, greşit prin sentinţa tribunalului, păstrată prin Decizia atacată, s-a dispus anularea dispoziţiei contestate, cu motivarea că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia purtării corespondenţei cu reclamanţii.
Stabilirea momentului până la care, în etapa procedurii administrative, intimaţii reclamanţi au putut depune actele doveditoare nu a exclus posibilitatea acestora de a depune actele în instanţă, pentru că instanţa nu are obligaţia să soluţioneze procesul, în cadrul procedurii judiciare, numai pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.
Intimaţii-reclamanţi care puteau să depună în instanţă actele prevăzute de lege pentru dovedirea calităţii de acţionar, în întâmpinarea formulată la instanţa de apel au precizat că au depus la prima instanţă toate actele de care au înţeles să se folosească în proces. Tribunalul însă a reţinut că nu au fost depuse actele prevăzute de art. 32 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, iar pentru acest motiv, prima instanţă a respins cererea reclamanţilor pentru acordarea de despăgubiri.
Reclamanţii au declarat apel, fără să-1 motiveze şi nu au atacat cu recurs Decizia prin care apelul le-a fost respins.
Prin urmare, faţă de prevederile art. 28 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 şi de precizarea reclamanţilor că au depus la dosar actele de care au înţeles să se folosească în proces, nu există motiv pentru reluarea procedurii administrative, aşa cum greşit s-a reţinut prin sentinţa tribunalului, păstrată prin Decizia atacată.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi admis şi se va casa Decizia atacată, în parte.
Se va admite apelul declarat de pârâtă şi va fi schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că se va respinge contestaţia şi cu privire la cererea de anulare a deciziei nr. 98 din 10 martie 2004, emisă de A.V.A.S.
Vor fi menţinute restul dispoziţiilor deciziei şi se vor păstra restul dispoziţiilor sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 239/R din 9 martie 2005 a Curţii de Apel Braşov, pe care o casează în parte.
Admite apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 664/S din 15 noiembrie 2004 a Tribunalului Braşov, pe care o schimbă în parte în sensul respingerii contestaţiei şi cu privire la cererea de anulare a deciziei nr. 98 din 10 martie 2004, emisă de A.V.A.S.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi păstrează restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2006
•D
| ← ICCJ. Decizia nr. 8520/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8430/2006. Civil → |
|---|
