ICCJ. Decizia nr. 877/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 877.
Dosar nr. 37917/1/200.
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 1815/2003 reclamanţii L.T., L.G. şi L.V. au contestat dispoziţia nr. 1178 din 21 mai 2003 a Primăriei Municipiului Braşov prin care s-a respins cererea de restituire în natură formulată în temeiul Legii 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 372/S din 10 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalului Braşov, secţia civilă, s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Primăriei Municipiului Braşov şi în consecinţă s-a anulat contestaţia.
În motivarea sentinţei s-au reţinut următoarele considerente:
Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată iar intimata Primăria Municipiului Braşov nu se încadrează în nici una din categoriile de persoane juridice enumerate limitativ de art. 26 lit. a)-d) din Decretul nr. 31/1954.
În sensul dispoziţiilor Legii 10/2001, la emiterea deciziei Primarul nu acţionează în nume propriu ci ca reprezentant al comunei sau oraşului iar calitatea de intimat nu poate aparţine decât unităţii administrativ teritoriale care are capacitate juridică deplină.
Apelul formulat de către reclamanţi împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 303/Ap din 7 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, în complet de divergenţă, cu majoritate.
În motivarea deciziei s-a apreciat că în mod corect s-a reţinut de prima instanţă că intimata nu are capacitate de folosinţă.
Astfel, cu referire la dispoziţiile Decretului nr. 31/1954, Legii nr. 215/2001 şi art. 41 C. proc. civ. precum şi Legii nr. 10/2001 şi Normele metodologice s-a reţinut că unitatea deţinătoare este unitatea cu personalitate juridică, situaţie în care nu se află intimata.
Împotriva deciziei de apel au declarat recurs reclamanţii-apelanţi criticând-o pentru greşita aplicare a dispoziţiilor legale incidente din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se invocă astfel că dispoziţia contestată a fost emisă de Primăria Municipiului Braşov prin primar iar Legea nr. 10/2001 le conferă posibilitatea contestării acestei decizii.
Modul de soluţionare a cauzei reprezintă o încălcare severă a liberului acces la justiţie şi în acelaşi timp o încălcare de către judecător a rolului activ în judecarea cauzelor instituit de art. 129 pct. 5 C. proc. civ.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru motivele care vor fi arătate în continuare, motive care se circumscriu art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data formulării contestaţiei, în cazul primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a Primarului General al Municipiului Bucureşti.
Art. 24 alin. (7) din aceeaşi lege prevedea că dacă oferta era refuzată persoana îndreptăţită putea ataca în justiţie Decizia sau dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură.
Art. 33 din aceeaşi lege prevedea că în situaţia imobilelor pentru care a fost stabilită restituirea în echivalent prin art. 10 şi art. 11 din lege, persoana îndreptăţită adresează notificarea primăriei.
În dispoziţiile Legii 10/2001 nu sunt prevăzute reglementări clare şi precise cu privire la calitatea procesuală a intimatei într-un asemenea litigiu, textele legale limitându-se să confere dreptul persoanei îndreptăţite să conteste Decizia sau dispoziţia de soluţionare a notificării.
Dispoziţia contestată de către reclamanţi a fost emisă de primar, dar în antetul actului se arată în mod clar ca instituţie emitentă şi Primăria Municipiului Bucureşti cu indicarea sediului acesteia.
Faţă de cele reţinute mai sus în raport de dispoziţiile Legii 10/2001 şi conţinutul deciziei contestate, nu i se poate imputa contestatorului că a chemat în judecată o instituţie menţionată ca şi emitent în actul contestat, cu motivarea că nu ar avea capacitate procesuală.
Prin omiterea acestor aspecte instanţele au manifestat o lipsă de rol activ, expunând contestatorii la pierderea dreptului cât şi a posibilităţii şi valorificarea acestuia în justiţie; printr-o formulare ulterioară a unei asemenea contestaţii acţiunea reclamanţilor putând fi paralizată prin pierderea termenului de formulare a contestaţiei.
Respectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. obliga judecătorul, în baza rolului activ, să desluşească aspectul procedural generat de cele reţinute mai sus şi să confere efectiv reclamanţilor dreptul de acces la justiţie pentru realizarea finalităţii şi scopului urmărit de Legea nr. 10/2001, de reparaţie pentru caracterul abuziv al preluării imobilelor la care face referire.
Faţă de cele reţinute mai sus şi constatând că prin Legea 10/2001 sunt reglementate situaţii cu referire expresă la primării iar neclaritatea legii nu poate duce la sancţionarea persoanelor îndreptăţite, se constată că în mod greşit a fost soluţionată cauza pe excepţie.
În considerarea argumentelor prezentate mai sus Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi să caseze Decizia recurată.
Pentru aceleaşi motive şi cu aplicarea art. 296 C. proc. civ. se va admite apelul formulat de aceleaşi părţi împotriva sentinţei primei instanţe, se va desfiinţa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii L.T., L.G. şi L.V. împotriva deciziei nr. 303/Ap din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Casează Decizia.
Admite apelul formulat de aceleaşi părţi împotriva sentinţei nr. 372 din 10 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 878/2006. Civil → |
|---|
