ICCJ. Decizia nr. 879/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 879.
Dosar nr. 26519/1/200.
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 324 din 18 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii U.V. şi D.I.C. împotriva pârâtei Primăria municipiului Moreni.
La soluţionarea cauzei instanţa a avut în vedere actele dosarului faţă de care a reţinut următoarele:
Prin actul de vânzare-cumpărare nr. 242 din 3 martie 1950 autorii reclamanţilor au cumpărat suprafaţa de 1500 mp teren situat în oraşul Moreni şi nu au făcut dovada modului de preluarea a imobilului de către stat.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul este ocupat de un bloc de locuinţe în parte, o altă parte reprezintă o cale de acces iar cealaltă parte aparţine unei societăţi particulare şi unei persoane fizice.
Având în vedere că s-au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii fondului funciar, reclamanţii fiind propuşi pentru a primi despăgubiri, s-a făcut aplicarea art. 8 din Legea nr. 10/2001 reţinându-se că imobilul în cauză nu intră sub incidenţa acestui act normativ.
Prin Decizia civilă nr. 726 din 25 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei primei instanţe, reţinându-se în motivare următoarele considerente:
Apelanţii-reclamanţi au adresat în termen legal notificare către unitatea deţinătoare a imobilului, respectiv intimata-pârâtă, notificare care a fost respinsă cu motivarea că reclamanţii nu au făcut dovada preluării de către stat a imobilului de la autorii lor.
Reclamanţii nu au făcut dovada preluării imobilului de către stat de la autorii lor iar pe de altă parte terenul în litigiu este în prezent ocupat de un bloc de locuinţe aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat.
Faţă de susţinerile apelanţilor-reclamanţi făcute în faţa instanţei de fond în sensul că au fost propuşi pentru a primi despăgubiri în baza Legii fondului funciar, s-a reţinut incidenţa în cauză a art. 8 din Legea 10/2001, excluzându-se imobilul în litigiu de la aplicarea acestei legi.
Împotriva deciziei de apel au formulat recurs reclamanţii-apelanţi criticând-o pentru următoarele motive.
Dovezile exproprierii se află în arhiva Primăriei Moreni care refuză cu desăvârşire ataşarea acestora, deşi acest lucru s-a solicitat şi prin motivele de apel.
Imobilul revendicat intră sub incidenţa Legii 10/2001 şi nu sub incidenţa Legii fondului funciar după cum se reţine de instanţe.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Instanţa de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada preluării de către stat a imobilului de la autorii lor în condiţiile în care prin motivele de apel reclamanţii au arătat că dovezile exproprierii se află în posesia Primăriei Moreni.
Faţă de motivul de apel arătat, instanţa trebuia să facă aplicarea art. 172 şi art. 175 C. proc. civ. şi să solicite de la Primăria Moreni situaţia juridică a imobilului, în vederea stabilirii astfel a modalităţii de preluare a imobilului în cauză.
Depunerea la dosar a decretului de expropriere şi stabilirea astfel a temeiului de preluare a imobilului în cauză, includea imobilul în litigiu în domeniul de aplicare al Legii 10/2001 care în art. 11 reglementează măsurile de reparaţie care se pot lua pentru imobilele expropriate.
În raport de situaţia juridică a imobilului urma să se aprecieze incidenţa sau nu în cauză a dispoziţiilor art. 8 din Legea 10/2001, care se constată că s-au aplicat la o situaţie de fapt neclarificată.
S-au avut în vedere dispoziţiile art. 8 din Legea 10/2001, după cum rezultă din motivarea deciziei numai în raport de susţinerea reclamanţilor în sensul că au fost propuşi pentru a primi despăgubiri pentru terenul în litigiu în baza Legii fondului funciar şi nu prin aprecierea regimului juridic al terenului şi stabilirii astfel a dispoziţiilor legale incidente.
Constatând prin urmare că în cauză nu a fost pe deplin stabilită situaţie de fapt în raport de care să se poată aprecia aplicarea corectă a legii, cu aplicarea art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 C. proc. civ. şi să dispună admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii U.V. şi D.I.C. împotriva deciziei nr. 726 din 25 mai 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia.
Trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9048/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 879/2006. Civil → |
|---|
