ICCJ. Decizia nr. 9044/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9044
Dosar nr. 1571/1/200.
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 octombrie 2001, reclamanta H.M. a chemat în judecată pe pârâtele Consiliul Local Ţicleni, Schela Petrolieră Ţicleni, SC G.P. SA Târgu Jiu şi SC M. SRL Ţicleni, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâtele să fie obligate să-i restituie mai multe suprafeţe de teren, iar în subsidiar să-i fie acordate despăgubiri pentru terenurile ce nu pot fi restituite în natură.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este unica moştenitoare legală a antecesorilor L.I. şi L.E. şi că potrivit art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 10/2001, a notificat pârâtele prin executorul judecătoresc, fără ca acestea să răspundă notificărilor, până la data sesizării instanţei.
În cursul cercetării judecătoreşti reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi a SNP P. SA Bucureşti, SNP P., sucursala Gorj şi a Prefecturii Gorj.
Prin sentinţa nr. 304 din 28 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, au fost respinse excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive invocate de pârâtele SNP P. SA Bucureşti, SC G.P., A.P.A.P.S. şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Gorj şi în consecinţă:
A admis acţiunea formulată de reclamanta H.M. şi s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 68 mp deţinută de Consiliul Local Ţicleni.
S-a constatat că reclamanta are dreptul la despăgubiri băneşti în sumă de 384.111.000 lei pentru suprafaţa de 1274 mp, deţinută de Consiliul Local Ţicleni, 94.369.500 lei pentru suprafaţa de 313 mp, teren deţinut de SC G.P. SA, suma de 410.341.595 lei, pentru suprafaţa de 22.186 mp, deţinută de SNP P. SA Schela Ţicleni.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptăţită, în sensul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii pentru terenul deţinut de autorii săi, dovedind cu registrul agricol că tatăl său a dobândit suprafaţa de 5000 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 4660/1938, 15.000 mp dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4668/1938, şi că a moştenit de la T.A. suprafaţa de 6003 mp.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtele SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea, SNP P. SA Bucureşti, sucursala P. Târgu Jiu, Consiliul Local Ţicleni, A.V.A.S. Bucureşti, D.G.F.P. Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Prin apelul declarat, pârâta SC V.P.SA Râmnicu Vâlcea (fostă G. SA) a susţinut că, este societate privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale, imobilul fiind preluat cu titlu valabil, situaţie în care în temeiul art. 27 din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia adresată pârâtei A.V.A.S. Bucureşti.
Pârâta SN P. SA a invocat excepţia lipsei competenţei materiale a primei instanţe, întrucât nu s-a răspuns notificării formulate şi nu a fost depăşită faza procedurii administrative, astfel încât cererea reclamantei este prematur introdusă.
S-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, întrucât sucursala P. Târgu Jiu nu are personalitate juridică şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât nu a dovedit calitatea sa de moştenitor.
A mai susţinut că terenurile în litigiu au destinaţia de terenuri agricole şi nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Aceleaşi excepţii au fost invocate şi de pârâta SC P. SA sucursala Târgu Jiu, solicitând efectuarea unei noi expertize care să stabilească suprafaţa de teren ocupată de obiectivele sale de investiţii.
Primăria comunei Ţicleni a invocat faptul că prima instanţă nu a avut în vedere probele aflate la dosar, reclamantei fiindu-i acordate despăgubiri potrivit legii fondului funciar pentru suprafaţa de 1274 mp, teren care nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, acţiunea fiind apreciată ca inadmisibilă.
A.V.A.S. Bucureşti a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, prefectura fiind instituţia obligată să răspundă notificării prin care reclamanta a solicitat despăgubiri pentru terenul în litigiu şi excepţia prematurităţii acţiunii, cât timp nu s-a răspuns la notificări.
A mai susţinut că i-a fost încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii întrucât nu a luat la cunoştinţă de conţinutul raportului de expertiză.
Pe fondul cauzei a arătat că nu s-a dovedit incidenţa dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 şi nici calitatea de proprietar a reclamantei şi autorilor săi.
Ministerul Finanţelor Publice a invocat în apel lipsa calităţii procesuale pasive a statului.
Prefectura Gorj a arătat că nu avea competenţa de a răspunde la notificarea adresată de reclamantă, iar terenul solicitat intră sub incidenţa legii fondului funciar.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 2929 din 17 noiembrie 2005, a admis apelurile declarate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Gorj, SN P. SA Bucureşti, sucursala P. Târgu Jiu, Consiliul Local Ţicleni, împotriva sentinţei civile nr. 304 din 28 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Gorj şi în consecinţă:
A schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea faţă de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Gorj şi Consiliul Local Ţicleni.
A constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 40 mp teren deţinut de SN P. SA, sucursala Târgu Jiu.
A menţinut dispoziţiile sentinţei referitoare la terenul deţinut de SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea.
A respins apelurile declarate de de SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea şi A.V.A.S. Bucureşti.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În sistemul Legii nr. 10/2001, calitatea procesuală pasivă aparţine unităţii deţinătoare, aceasta având obligaţia de a răspunde notificării, iar Ministerul Finanţelor poate fi chemat în judecată doar în temeiul art. 26 alin. (3) şi art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 (în vechea numerotare a legii).
Cum în speţă, reclamanta a solicitat doar măsuri reparatorii de la deţinătorii terenului, statul nu are calitate procesuală pasivă iar chemarea sa în judecată pentru opozabilitate este lipsită de interes.
În ceea ce priveşte excepţiile invocate privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, prematuritatea cererii de chemare în judecată şi lipsa competenţei materiale şi teritoriale a tribunalului, curtea le-a respins ca nefondate întrucât în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001, dovada calităţii de moştenitor se face nu numai cu certificatul de moştenitor ci şi cu actele de filiaţie, iar legea specială repune în termenul de acceptare a succesiunii numai pe succesibilii care au formulat notificare.
Întrucât unităţile deţinătoare notificate nu au răspuns în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 (actual art. 25) nu este unul de recomandare ci un unul imperativ.
Depăşirea acestui termen de către unitatea deţinătoare care a acţionat cu rea-credinţă nu poate să împiedice realizarea dreptului la acordarea măsurilor reparatorii către persoana îndreptăţită care se vede în imposibilitate de a respecta procedura administrativă prevăzută de lege.
Competenţa soluţionării acţiunii promovată de reclamanta H.M., în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, revine tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investită cu soluţionarea notificării, în speţă, sucursala P. SA Târgu Jiu.
Cât priveşte fondul cauzei, a constatat că pentru toate terenurile deţinute de autorii reclamantei şi aflate în prezent în posesia Consiliului Local Ţicleni i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, astfel încât acest pârât nu poate fi obligat la restituirea în natură sau la acordarea de despăgubiri.
Din expertiza efectuată la fond, coroborată cu adresa nr. 8936 din 15 noiembrie 2005 a Primăriei Ţicleni, instanţa de apel a reţinut că din totalul de 22.186 mp, teren aflat în posesia SN P. SA, aflat sub incidenţa art. 8 din Legea nr. 10/2001, numai pentru suprafaţa de 40 mp aflată în intravilan pot fi acordate despăgubiri reclamantei.
Referitor la terenurile deţinute de SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea a constatat că regimul lor juridic a fost corect stabilit, în sensul că nu au fost restituite în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel că reclamanta este îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A.V.A.S., SC P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, şi SC V.P.SA Râmnicu Vâlcea.
Recurenta A.V.A.S. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, făcând şi o aplicare greşită a legii.
Dezvoltând aceste motive, a susţinut că intimata nu a comunicat în mod direct notificarea acestei instituţii şi nici nu a făcut dovada finalizării procedurii administrative obligatorii, pentru acordarea măsurilor reparatorii, astfel încât Decizia să poată fi contestată în justiţie, conform art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 nemodificată.
În consecinţă, acţiunea promovată de reclamantă este inadmisibilă.
În ce priveşte al doilea motiv de recurs, a susţinut că, potrivit art. 29 şi urm. din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor unităţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Că, din analiza dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, se poate constata că A.V.A.S. nu are competenţa de a propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii.
Cu privire la al treilea motiv de recurs recurenta a învederat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 129 şi art. 86 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii, nefiindu-i comunicat raportul de expertiză dispus şi efectuat în cauză.
Printr-un ultim motiv de recurs, a susţinut că intimata-reclamantă nu a făcut dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a terenului în litigiu.
sucursala P. Târgu Jiu a invocat cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că, în mod greşit instanţa de apel a respins excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei de fond şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât nu are personalitate juridică, iar terenul în litigiu este situat în extravilanul localităţii Ţicleni.
SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în cauză susţinând că singura autoritate împotriva căreia reclamanta-intimată îşi poate îndrepta pretenţiile este, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2000, A.P.A.P.S. Bucureşti.
Recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
În temeiul art. 20 şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reclamanta-intimată H.M. a notificat pe recurentele-pârâte solicitând să-i fie restituite în natură mai multe suprafeţe de teren preluate abuziv de stat, iar în subsidiar să-i fie acordate măsuri reparatorii în echivalent.
Întrucât persoanele juridice deţinătoare a imobilelor în litigiu nu au emis dispoziţie sau decizie motivată, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001, intimata-reclamantă a formulat acţiunea având ca obiect obligarea recurentelor la soluţionarea notificărilor adresate.
Potrivit art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001, competenţa materială în soluţionarea cauzei revine secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, respectiv Tribunalului Gorj.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că terenul în litigiu se află în patrimoniul SN P. SA, sucursala Târgu Jiu, şi deşi nu are personalitate juridică, are organe proprii de conducere şi poate sta în judecată conform art. 41 al. 2 Cod de procedură civilă.
Ca urmare, critica formulată de recurenta SN P. SA, sucursala Târgu Jiu, este nefondată.
Nefondată este şi critica formulată de recurenta A.V.A.S. privind lipsa calităţii procesuale pasive.
Prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 conferă în mod expres instituţiei care a efectuat privatizarea calitatea de parte într-un litigiu de genul celui dedus judecăţii în prezenta cauză.
Nici critica cu privire la greşita aplicare a legii în legătură cu dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, nu este fondată.
Din actele şi lucrările din dosar, respectiv actele de filiaţie ale autorilor reclamantei, ca titular al dreptului de proprietate invocat, extrasele din registrele agricole şi copia registrului de transcripţiuni ale anului 1938, schiţa cu amplasamentul terenului, actul de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 1937, rezultă fără putinţă de tăgadă că reclamanta şi-a dovedit atât calitatea de persoană îndreptăţită la restituire cât şi dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
Nici critica vizând acordarea despăgubirilor intimatei-reclamante nu este fondată.
Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei instituie prin Titlul VII, cap. V, o procedură administrativă pentru acordarea despăgubirilor distinctă de procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001.
Ar. 13 din acelaşi titlu (cap. III), stabileşte că pentru acordarea despăgubirilor se constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care în principal dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.
Ca atare, după apariţia legii speciale de acordare a despăgubirilor, entitatea competentă a stabili contravaloarea acestora, este Comisia Centrală şi nu recurenta A.V.A.S.
În ceea ce priveşte critica formulată de recurenta-pârâtă SC V.P. SA Râmnicu Vâlcea, constată că ambele instanţe au stabilit corect regimul juridic al terenului în litigiu, fiind situat în intravilanul localităţii, nefiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel încât, în mod corect s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii reclamantei, pentru suprafaţa de 314 mp
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de A.V.A.S., SC P. SA, sucursala P. Târgu Jiu, şi SC V.P. SA Rm. Vâlcea, sucursala Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 2929 din 17 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 904/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9046/2006. Civil → |
|---|
