ICCJ. Decizia nr. 9085/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9085
Dosar nr. 3742/1/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.F. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul comune Vladimirescu, judeţul Arad şi a solicitat anularea dispoziţiei nr. 476 din 13 octombrie 2004 emisă de pârât, obligarea acestuia să emită o altă dispoziţie privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1336 mp din totalul de 1472 mp situat în comuna Vladimirescu, înscris în C.F. Vladimirescu top 7594/2329, precum şi acordarea de despăgubiri băneşti în sumă de 1.276.183.702 lei pentru casa de locuit şi restul de teren ce nu se pot restituit în natură.
În cauză au formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi cerere de intervenţie accesorie N.V. şi N.D. prin care se solicită să se constate că sunt îndreptăţiţi să dobândească în proprietate suprafaţa de 1336 mp teren, precum şi respingerea acţiunii reclamantului.
Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 681 din 6 iulie 2005 a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, a modificat dispoziţia nr. 476 din 13 octombrie 2004 emisă de Primarul comunei Vladimirescu, judeţul Arad în sensul că acordă reclamantului despăgubiri băneşti în sumă totală de 970.920.000 lei respectiv 97.092 lei noi pentru casa şi terenul aferent înscris în C.F. Vladimirescu nr.top 7594/2329, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare; au fost admise cererile de intervenţie numai în ce priveşte obligarea reclamantului să le plătească 2.000.000 lei respectiv 200 lei noi cheltuieli de judecată; pârâtul Primarul comunei Vladimirescu a fost obligat să plătească reclamantului suma de 3.360.000 lei respectiv 336 lei noi cheltuieli parţiale de judecată.
Instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 557 din 29 iulie 1978 a fostului Consiliu Popular al judeţului Arad imobilul, proprietatea lui T.F., înscris în C.F. Vladimirescu cu nr.top 7594/2329 a trecut în proprietatea statului fără despăgubiri (prin aplicarea Decretului nr. 223/1974 şi art. 35 din Legea nr. 57/1968). Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 355 din 22 iunie 1997 casa şi terenul aferent au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 intervenienţilor. Valoarea actualizată a construcţiei şi a terenului preluate de stat de la reclamant este de 443.350.000 lei respectiv 527.570.000 lei.
Se mai reţine că intervenienţii a făcut lucrări de extindere în baza autorizaţiei de construcţie nr. 47/1998.
În ce priveşte terenul liber instanţa reţine, în baza raportului de expertiză, că acesta este în suprafaţă de 803 mp dar nu poate fi restituit în natură deoarece nu este posibilă dezmembrarea.
Cu privire la cererea intervenienţilor, se apreciază că acţiunea în constatare este inadmisibilă potrivit art. 111 C. proc. civ. Aceasta va fi admisă numai în privinţa cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 17 din 19 ianuarie 2006 a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa în sensul că acordă reclamantului despăgubiri în sumă totală de 162.757 lei (RON) precum şi cheltuieli de judecată la prima instanţă de 1.222 lei (RON); menţine restul dispoziţiilor; pârâtul este obligat la 950 lei (RON) cheltuieli de judecată în apel.
Curtea a majorat cuantumul despăgubirilor pe baza precizării făcute de expertul tehnic cu privire la raportul de expertiză efectuat de acesta la prima instanţă.
Cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate la instanţa de fond au fost majorate ţinând seama de dovezile existente şi conform art. 276 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.F. şi pârâta Primăria comunei Vladimirescu prin Primar.
Reclamantul susţine, în esenţă, că în mod greşit nu i s-a restituit în natură terenul liber. Legea nr. 10/2001 prevede restituirea în natură dacă terenul este liber, iar problema dezmembrării excede cadrul litigiului.
Recursul declarat de pârât vizează numai obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Se susţine că întrucât nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză instanţa trebuia să facă aplicaţiunea dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ.
Cu privire la recursul reclamantului.
Indiscutabil statul a preluat de la reclamant un imobil compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 1472 mp.
Raportul de expertiză a stabilit că mai este liber de construcţii o suprafaţă de 803 mp, dar că acest teren datorită configuraţiei sale nu poate fi restituit în natură. Aceste concluzii nu au fost combătute cu alte mijloace de probă cel puţin de aceiaşi valoare. Astfel că instanţele şi-au însuşit concluziile raportului, probă ştiinţifică necombătută.
Este adevărat că intervenienţii au cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 construcţia şi terenul aferent (135,91/1472 mp), dar din extrasul de C.F. nr.top 7594/2329 (B Foaie de Porprietate) rezultă că intervenienţii deţin casa cu cota de 1336,09/1472.
Deci, faţă de probele administrate instanţa a aplicat corect Legea nr. 10/2001 ţinând seama de situaţia de fapt concretă, recursul fiind deci nefondat.
Cu privire la recursul pârâtului.
Pârâtul, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ. a căzut în pretenţii astfel că la cererea reclamantului poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Faptul că acesta nu a contestat concluziile raportului de expertiză nu îl poate exonera de plata cheltuielilor de judecată. Art. 275 C. proc. civ. se referă la situaţia în care pârâtul recunoaşte pretenţiile reclamantului la prima zi de înfăţişare, ceea ce în cauză nu este cazul. Acordarea cheltuielilor de judecată este o chestiune de apreciere nu de nelegalitate care să poată fi cenzurată de instanţa de recurs, conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ. În consecinţă recursul este nefondat.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursurile declarate de reclamantul reclamantul T.F. şi de Primăria Vladimirescu împotriva deciziei civile nr. 17 din 19 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9083/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 9041/2006. Civil → |
|---|
