ICCJ. Decizia nr. 9081/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9081
Dosar nr. 2967/1/200.
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La 15 august 2002, reclamanta B.L. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Arad, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.048.940.837,28 lei cu titlu de despăgubiri pentru condamnarea pe nedrept a tatălui ei.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 504 C. proc. pen. şi art 24 lit. g) din Legea nr. 146/1997, reclamanta a susţinut că:
- Tribunalul Militar Teritorial Timişoara, prin sentinţa nr. 510 din 31 iulie 1954, definitivă, l-a condamnat pe S.I., tatăl ei, la 25 ani detenţiune grea pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare;
- această pedeapsă a fost executată de la 27 iulie 1948, data arestării preventive, până la 14 mai 1960, când condamnatul a decedat ca urmare a bolii şi regimului penitenciar;
- ulterior, Curtea Supremă de Justiţie-secţia penală, prin Decizia nr. 4117 din 16 noiembrie 1999, l-a achitat pe tatăl ei, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.;
- este fiica şi unica moştenitoare a defunctului condamnat, iar hotărârea de achitare i-a fost comunicată la 14 decembrie 2001, ea nefiind citată şi neparticipând la acel proces;
- la data condamnării, tatăl ei era pensionar M.I., beneficiind de o pensie de 5589 lei lunar, suma care actualizată cu indicele de inflaţie, de la 11 iunie 1948 până la 14 februarie 2001, se ridică în prezent la 7.248.311,37 lei lunar.
- drept urmare a condamnării, defunctul a fost lipsit de pensia cuvenită timp de 12 ani, adică 144 luni, rezultând o pagubă totală de 1.048.940.837,28 lei.
Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr. 561 din 27 decembrie 2002, a respins acţiunea, ca tardivă, reţinând că în raport de data rămânerii definitive a hotărârii de achitare, respectiv 16 noiembrie 1999, reclamanta a sesizat instanţa cu depăşirea termenului de un an prevăzut de art. 505 alin. (2) C. proc. pen.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 134 din 6 octombrie 2003, a respins apelul declarat de reclamantă, reţinând că apelanta a încălcat dispoziţiile imperative ale aceluiaşi text.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5061 din 9 iunie 2005, a admis recursul declarat de reclamantă şi a casat ultima hotărâre, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
S-a reţinut că în speţă, dreptul la acţiune s-a născut la data când reclamanta a luat cunoştinţă de hotărârea definitivă de achitare deoarece aceasta nu a participat la proces, iar soluţia nu i-a fost comunicată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 1905 din 14 decembrie 2005, a admis apelul declarat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa si rejudecând în fond, a admis acţiunea şi l-a obligat pe pârâtul Statul Român să-i plătească apelantei 1.048.940.837,28 Rol despăgubiri pentru condamnarea pe nedrept a tatălui ei şi 5.500.000 Rol cheltuieli de judecată la toate instanţele.
S-a reţinut că:
- urmare a condamnării definitive pentru o infracţiune politică, tatăl reclamantei fost arestat timp de 12 ani în executarea unei pedepse privative de libertate şi a decedat în penitenciar, la 14 mai 1960;
- reclamanta, fiica şi unica moştenitoare a defunctului, se afla în grija şi întreţinerea acestuia la data arestării (27 iulie 1948), iar tatăl ei beneficia în acel moment de o pensie de 5.589 lei lunar.
- potrivit expertizei contabile, pensia neîncasată de tatăl reclamantei în perioada arestării, actualizată cu indicele de inflaţie, se ridică la 1.048.940.837,28 Rol;
- defunctul condamnat a fost achitat post-mortem, la 16 noiembrie 1999, de instanţa supremă, care a comunicat reclamantei hotărârea de achitare de abia la 14 decembrie 2001.
D.G.F.P Arad, în nume propriu şi ca reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelului reclamantei.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că:
- D.G.F.P. Arad este lipsită de calitate procesuală pasivă deoarece, potrivit art. 3 alin. (1) pct. 56 din HG nr. 208/2005 şi art. 42 din Legea nr. 511/2004, Ministerul Finanţelor Publice reprezintă statul în faţa instanţelor de judecată şi acoperă cheltuielile privind despăgubirile datorate de aceeaşi entitate;
- reclamanta nu a făcut dovada neachitării pensiei cuvenite tatălui său în perioada arestării acestuia;
- au fost acordate despăgubiri pentru o perioadă de 144 luni, mai mare decât durata arestării efective (141 luni), iar indicele de actualizare este greşit.
Prima critică este nefondată deoarece:
- instanţa de apel nu a obligat la plata despăgubirilor pe recurenta D.G.F.P. Arad, ci pe pârâtul Statul Român;
- Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al statului, a fost reprezentat la instanţele de fond şi apel de către D.G.F.P. Arad, iar ulterior, a mandatat aceeaşi instituţie să declare prezentul recurs.
Celelalte două critici presupun reanalizarea materialului probator şi, ca atare, nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Arad în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei civile nr. 1905 din 14 decembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9079/2006. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9083/2006. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
