ICCJ. Decizia nr. 9079/2006. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9079
Dosar nr. 2407/1/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
După un prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr. 120 din 22 martie 2005 a Tribunalului Gorj a fost respinsă acţiunea în despăgubiri formulată de D.G. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a celorlalţi pârâţi D.I. şi N.V., judecători la Tribunalul Gorj şi B.N.- judecător la Judecătoria Tg. Jiu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în esenţă că nu se pot acorda despăgubirile solicitate în temeiul art. 52 din Constituţie, care reglementează răspunderea statului pentru prejudiciile aduse unei persoane prin eroare judiciară. Numai după obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile de obligare a Statului Român la despăgubiri, poate fi promovată împotriva judecătorilor, care au săvârşit o eroare judiciară cu rea credinţă sau gravă neglijenţă acţiunea în regres. Cum în speţă se solicită contravaloarea unui bun litigios, cu privire la judecarea căruia nu s-a constatat că s-a comis o eroare judiciară s-a constatat că acţiunea în despăgubire îndreptată împotriva Statului Român este neîntemeiată s-a apreciat apoi că acţiunea îndreptată împotriva magistraţilor, în acelaşi cadru procesual este inadmisibilă, în raport de faptul că nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de obligare a Statului Român la despăgubiri în condiţiile art. 504 C. proc. civ. şi art. 52 din Constituţie, căci răspunderea acestora este subsidiară, putând fi antrenată în anumite condiţii pe calea acţiunii în regres.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 3040 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
S-a reţinut de asemenea că hotărârile judecătoreşti invocate de reclamant în sprijinul cererii sale sunt definitive şi irevocabile, nu sunt rezultatul unor erori judiciare şi ca urmare nu poate fi exercitată acţiunea în dezdăunare îndreptată împotriva statului. Tot astfel s-a considerat, că în lipsa constatării săvârşite unei erori judiciare, nu este admisibilă acţiunea în regres îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile prin exercitarea căilor de atac ordinare şi extraordinare.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recursul de faţă, solicitând casarea ei şi amendarea judecătorilor la plata daunelor pentru recuperarea sănătăţii sale, arătând că cele mai mari daune i-a provocat judecătoarea N.V., coautoare la Decizia nr. 1085/1994, prin care s-a încălcat dreptul de proprietate.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
În primul rând se constată din actele dosarului că reclamantul a fost parte în mai multe litigii, de regulă pârât, a căror finalitate a fost desfacerea căsătoriei încheiată cu D.I. din vina exclusivă a soţului pârât. Cu această ocazie a fost anulat şi contractul de vânzare-cumpărare încheiat de fostul soţ, fără consimţământul soţiei.
Prin Decizia nr. 1085 din 14 iulie 1994 a Tribunalului Gorj, la care se face referire în motivele de recurs a fost admis apelul declarat de D.I. împotriva sentinţei civile nr. 3002 din 31 martie 1994 a Judecătoriei Tg. Jiu dispunându-se anularea contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului, ce a constituit domiciliul comun al soţilor D.
Este de remarcat că această soluţie, a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1173 din 27 aprilie 1995 a Curţii de Apel Craiova, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul din cauza de faţă împotriva menţionatei hotărâri.
Pornind de la această soluţie de anulare a unui act de înstrăinare, reclamantul şi-a fundamentat acţiunea de faţă, prin care a solicitat daune reprezentând contravaloarea apartamentului, de care a fost deposedat în condiţiile arătate.
Aşa cum rezultă fără echivoc din cele prezentate, pierderea locuinţei a avut loc în condiţiile în care cel în cauză a pierdut toate procesele în care a figurat ca parte, soluţiile fiind irevocabile ca urmare a exercitării tuturor căilor de atac ordinare şi extraordinare.
În aceste condiţii nu poate subzista răspunderea statului pentru erori judiciare şi nici răspunderea judecătorilor ca urmare a adoptării unor soluţii greşite. Şi aceasta pentru că, prin art. 52 alin. (3) din Constituţie este reglementată răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. De observat că după revizuirea Constituţiei o asemenea răspundere este posibilă şi pentru cauzele civile „în care s-au săvârşit erori judiciare". Ori, aşa cum s-a arătat, pierderea materială a celui în cauză nu este urmarea unor erori judiciare, ea derivând din punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, cu privire la care au fost exercitate căile legale de atac.
Prin urmare, nu există temei legal pentru răspunderea materială a statului, în condiţiile solicitate.
Tot astfel nu poate fi atrasă răspunderea materială a magistraţilor, care de asemenea subzistă numai în cazul unor prejudicii cauzate prin erori judiciare, ceea ce nu este cazul în speţă şi în anumite condiţii prevăzute de lege constând în exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Faţă de cele arătate, constatându-se că hotărârea recurată a fost dată cu respectarea prevederilor din Constituţie la care s-a făcut referire, precum şi a dispoziţiilor corespunzătoare din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, urmează a se reţine că nu poate fi antrenată răspunderea materială a persoanelor chemate în judecată, nefiind întrunite cerinţele art. 998, art. 999 C. civ., care reglementează de principiu răspunderea civilă delictuală.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.M.G. împotriva deciziei nr. 3040 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9078/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9081/2006. Civil → |
|---|
