ICCJ. Decizia nr. 9047/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9047
Dosar nr. 1843/44/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificare formulată potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, B.T. a solicitat Primăriei municipiului Brăila acordarea de măsuri reparatorii în echivalentul imobilului situat în Brăila, expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 184 din 31 mai 1986 şi pe care l-a evaluat la suma de 300 milioane lei.
Primarul municipiului Brăila a emis dispoziţia nr. 31720 din 16 decembrie 2003, prin care a stabilit valoarea imobilului ca fiind de 365.547.671 lei şi a hotărât că în limita acestei sume se vor acorda notificatorului măsuri reparatorii prin echivalent constând în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
B.T. a introdus contestaţie în temeiul art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 în motivarea căreia a susţinut pe de o parte că, faţă de faptul că actul de expropriere nu a fost publicat în Buletinul Oficial, imobilul a fost preluat de stat fără titlu, astfel că se cuvine măsura reparatorie prin echivalent constând în despăgubiri băneşti, iar pe de altă parte că valoarea reală a despăgubirilor este de 530.124.360 lei reprezentând diferenţa dintre valoarea reală a imobilului de 967.069.000 lei stabilită prin expertiza tehnică efectuată şi valoarea actualizată de 436.944.640 lei a despăgubirilor primite cu prilejul exproprierii în anul 1988 în sumă de 58.851 lei, aşa cum a fost constatată prin expertiză contabilă.
Tribunalul Brăila, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 699 din 21 decembrie 2004, prin care a admis contestaţia şi a modificat dispoziţia atacată în sensul că, păstrând restul conţinutului acesteia, a stabilit „valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit la suma de 697.902.000 lei despăgubiri băneşti".
Contestatorul B.T. a cerut completarea hotărârii de mai sus în sensul obligării părţii căzute în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.500.000 lei pe care le-a efectuat cu prilejul judecării contestaţiei în primă instanţă.
Cererea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 36 din 26 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia civilă.
Primarul municipiului Brăila a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 699 din 21 decembrie 2004, iar contestatorul B.T. a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 36 din 26 ianuarie 2005.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 563/A din 5 mai 2005, prin care a respins ca nefondate apelurile declarate „împotriva sentinţei civile nr. 699 din 21 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 617/2004".
Prin Decizia nr. 554 din 19 ianuarie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de contestatorul T.B., a casat Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Rejudecând pricina, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 163/A din 17 mai 2006, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Brăila împotriva sentinţei civile nr. 699 din 21 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Brăila şi a admis apelul declarat de B.T. împotriva sentinţei civile nr. 36 din 26 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Brăila, pe care a schimbat-o în sensul că a obligat pe Primarul municipiului Brăila să plătească lui B.T. cheltuieli de judecată în sumă de 10.500.000 lei.
Primarul municipiului Brăila a declarat recurs, solicitând casarea acesteia pentru următoarele motive:
- acordând despăgubiri băneşti instanţa a încălcat legea întrucât asemenea măsură reparatorie putea fi stabilită numai în condiţiile prevăzute prin art. 36 alin. (3), art. 37 şi art. 40 din Legea nr. 10/2001;
- instanţa de apel şi-a depăşit puterea conferită de lege prin acordarea aceloraşi despăgubiri băneşti;
- greşit a fost obligat la plata de cheltuieli de judecată către contestator, deoarece expertizele trebuia făcute pe cheltuiala acestuia, iar modificarea cuantumului valorii imobilului nu echivalează cu o cădere în pretenţii.
Recursul astfel motivat nu este întemeiat.
Prin recurs nu se contestă valoarea imobilului stabilită judecătoreşte, diferită de cea dată prin dispoziţia emisă de recurent, ci numai tipul măsurilor reparatorii prin echivalent cuvenite contestatorului B.T., susţinându-se practic că despăgubirile băneşti hotărâte de instanţe nu sunt prevăzute de lege pentru situaţia imobilului expropriat de la contestator şi nu era în competenţa acestora de a le acorda, legal emitentul dispoziţiei oferind contestatorului acţiuni sau titluri de valoare nominală.
Sub acest aspect, indiferent de modul în care instanţele au aplicat legea, recursul declarat de Primarul municipiului Brăila nu mai prezintă nici un fel de interes, întrucât, urmare intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, oricare din măsurile reparatorii dintre cele trei mai sus nominalizate nu mai sunt de actualitate, fiind convertite de drept în titluri de despăgubiri, care, potrivit art. 3 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, sunt certificate emise de Cancelaria Primului Ministru, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele şi pe seama Statului Român.
Aşadar, nemaiexistând în sarcina primarului nici o obligaţie decurgând din aplicarea hotărârilor judecătoreşti date în cauza de faţă, acesta nu mai justifică nici un interes acordat de lege pentru a cere casarea acestora pe calea recursului de faţă.
Nici ultima critică nu este fondată.
Necontestând valoarea imobilului stabilită judecătoreşte, recurentul a admis implicit că valoarea dată prin dispoziţia emisă a fost greşită.
Cum repararea unei asemenea greşeli a fost făcută prin soluţionarea în justiţie a contestaţiei, cale de atac expres prevăzută prin art. 24 alin. (7) şi (8) din forma iniţială a Legii nr. 10/2001, este evident că actualul recurent a căzut în pretenţiile deduse judecăţii de către contestatorul B.T., fiind astfel pe deplin incidente dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Urmare celor ce preced, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul Municipiului Brăila împotriva deciziei nr. 163/A din 17 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9270/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9051/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
