ICCJ. Decizia nr. 9506/2006. Civil
| Comentarii |
|
La data de 22 septembrie 2004 reclamantul I.D. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul orașului Băile Olănești, județul Vâlcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat "să emită decizia privind restituirea imobilului teren, în suprafață de 1024 mp, situat în orașul Băile Olănești având ca vecini _ " pe cei menționați în petitul acțiunii.
în motivarea demersului său judiciar reclamantul a arătat că terenul este moștenit de la sora sa, decedată în anul 1979 și cu toate că petentul a notificat Primăria orașului Băile Olănești potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, aceasta nu a dat nici un răspuns printr-o decizie motivată.
Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința nr. 948 din 8 noiembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul I.D. și a obligat pe pârâtul Primarul orașului Băile Olănești să emită o dispoziție privind restituirea imobilului teren în suprafață de 1024 mp, situat în orașul Băile Olănești, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, terenul fiind identificat în dispozitivul sentinței prin arătarea megieșilor. A fost obligat pârâtul la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâtul Primarul orașului Băile Olănești, județul Vâlcea a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 158/A din 24 februarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.
împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menținut sentința tribunalului, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul orașului Băile Olănești, județul Vâlcea, care a criticat hotărârile date în cauză pentru aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 10/2001 și H.G. nr. 498/2003. în concret, recurentul a reproșat instanțelor că nu puteau decide asupra modalității de restituire a bunului cât timp nu s-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, în sensul că face dovada calității de moștenitor al fostului proprietar al imobilului. Conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanțele erau obligate să cenzureze (micșoreze) onorariul de avocat în raport cu valoarea pricinii.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoarea potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizia sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Conform art. 26 alin. (1) din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1) să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de plată al despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Din dispozițiile legale citate rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deținătoare este obligată ca asupra solicitării adresată pe cale de notificare să se pronunțe printr-o decizie sau dispoziție motivată.
în lumina celor ce preced se constată cu evidență că pârâtul Primarul orașului Băile Olănești era obligat ca în termenul stipulat de lege să emită o dispoziție motivată ca răspuns la notificarea nr. 326/2001 adresată de reclamantul I.D., deoarece o atare obligație rezultă din lege.
Sentința dată în cauză de tribunal și menținută în apel este însă greșită datorită împrejurării că obligația stabilită în sarcina pârâtului "de a emite o dispoziție privind restituirea imobilului" sugerează însăși soluția pe care pârâtul urma să o dea notificării formulată de reclamant, fără ca, prioritar, să fi fost analizate și judecate celelalte aspecte esențiale ale litigiului și anume dacă nemișcătorul face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, dacă reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, dacă acesta face dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor, dacă terenul solicitat este liber în sensul că nu este ocupat de utilități publice ori de construcțiile unor terți, etc.
Cu referire la critica privind cheltuielile de judecată, ea se privește ca nefondată deoarece, pe de o parte, aceste cheltuieli sunt datorate cât timp pârâtul se află în culpă pentru nepronunțarea dispoziției motivate, iar pe de altă parte, cuantumul acestor cheltuieli la care pârâtul a fost obligat nu este disproporționat de mare față de valoare pricinii.
Față de cele ce preced, a fost admis recursul pârâtului și urmare a modificării parțiale a hotărârilor date în cauză, a fost obligat primarul orașului Băile Olănești să emită o dispoziție motivată ca răspuns la notificarea nr. 326/2001 formulată de reclamantul I.D.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9378/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9540/2006. Civil → |
|---|
