ICCJ. Decizia nr. 9561/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9561
Dosar nr. 9760/1/2006
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 377 din 20 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia civilă, a fost respinsă contestaţia formulată de W.M., N.S.M. şi N.M.D. prin mandatar T.M., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Lugoj, având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 2113 din 8 noiembrie 2005, emisă de pârât şi eliberarea unei noi dispoziţii în sensul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 3136 mp, înscris în C.F. Lugojul Român, nr.top.4067/1.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit extrasului C.F. Lugojul Român, nr.top.4067/1, terenul în suprafaţă de 3136 mp a fost proprietatea firmei M. & C. F.Ţ.C., până în anul 1949, când urmare a naţionalizării, a trecut în proprietatea Statului Român, conform Legii nr. 119/1948.
Tribunalul a stabilit că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, deoarece acţionarii nu erau membrii ai aceleiaşi familii, ci a două familii distincte, respectiv familia compusă din E.P. şi S. jr. S.M.S. precum şi fiica lor M.D.G.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel contestatoarele W.M., N.S.M. şi N.M.D. prin mandatar T.M.
Apelantele-contestatoare au susţinut că sunt moştenitoarele legale ale celor două surori şi ale soţilor lor, împreună cu care au alcătuit acţionariatul societăţii anonime.
Apelantele N.D. şi N.M. sunt nepoate de fiică ale acţionarilor P.E. şi E., iar apelanta W.M. este fiica foştilor acţionari S.A. şi M. care au moştenit-o pe mătuşa sa, P.E. jr., cealaltă fiică a acţionarilor P.E. şi E., astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, art. 45 şi art. 46 C. fam. şi art. 676 C. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 165 din 18 mai 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarele W.M., N.S.M. şi N.M.D., cu următoarea motivare:
Potrivit art. 18 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor se dispune atunci când, persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii.
Legea nr. 10/2001, nu defineşte noţiunea de familie, iar legislaţia, în general, defineşte această noţiune ca reprezentând pe cei doi soţi şi copiii lor, dacă se gospodăresc împreună.
În cauză, aşa cum rezultă din procesul verbal din 28 iunie 1947 (fila 18 dosar fond) din structura acţionariatului societăţii anonime I.M. & C.F.Ţ.C. au făcut parte membrii a două familii distincte, respectiv P. şi S. iar doi din membrii acestei familii, respectiv E.P. şi A.S., nu erau între ei nici rude şi nici afini.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs contestatoarele W.M., N.S.M. şi N.M.D., invocând cazurile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 45 C. fam. şi art. 676 C. civ., susţinând următoarele:
Limitarea noţiunii de „persoane îndreptăţite" stabilită de Legea nr. 10/2001, în sfera persoanelor legate prin căsătorie contravine dispoziţiilor art. 676 C. civ., care valorifică relaţiile de rudenie prin includerea în categoria moştenitorilor legali pe rude de sânge până la al patrulea grad inclusiv.
Dezvoltând acest motiv, recurenţii au susţinut că sunt moştenitoarele legale a celor două surori şi ale soţilor lor, împreună cu care au alcătuit acţionariatul societăţii anonime, respectiv N.D. şi N.S.M., nepoate de fiică ale acţionarilor P.E. şi E., iar W.M. fiica foştilor acţionari S.A. şi M., a moştenit-o pe mătuşa sa P.E. jr., cealaltă fiică a acţionarilor P.E. şi E., fiind aplicabile dispoziţiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001. Au mai arătat că, acţionarii societăţii anonime I.M.&C. Au fost membri ai familiei M. ai căror moştenitori sunt astfel încât se impune restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Printr-un al doilea motiv de recurs au susţinut că noţiunea de „familie" neavând o accepţie edictată de norma reparatorie a Legii nr. 10/2001 se impune a fi înţeleasă şi privită prin raportare la definiţia dată de legiuitor într-un cadru legal cu caracter reparator, în sensul art. 8 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, republicată, care prevede că, prin „familie" se înţelege soţii şi copiii necăsătoriţi care se gospodăresc împreună cu părinţii lor.
În speţă, recurenţii au susţinut că, au calitatea de membrii ai aceleiaşi familii cât şi calitatea de proprietari ai imobilului în litigiu.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce succed:
Scopul procesului civil este de a soluţiona cauzele prin hotărâri de primă instanţă şi în căile de atac, în mod unitar prin rezolvarea tuturor problemelor supuse judecăţii.
În speţă, calitatea de persoane îndreptăţite, în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (în forma existentă la data soluţionării cauzei) a reclamantelor W.M., N.S.M. şi N.M.D., a fost stabilită prin Decizia nr. 1824 din 26 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4241 din 28 aprilie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 302929/1/2005.
Întrucât problema de drept a fost rezolvată pentru aceeaşi situaţie de fapt (cu excepţia amplasamentului imobilului) şi de drept, nu pot fi date soluţii diferite pentru cauze identice, în condiţiile în care Decizia nr. 1824 din 26 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 4241 din 28 aprilie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că reclamantele-recurente au fost membrii familiei M. (ale căror moştenitoare sunt reclamantele) şi structura acţionariatului la data naţionalizării imobilului, în temeiul art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis. Cum, în speţă, nu s-a cercetat fondul cauzei, va casa Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 377 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Timiş şi va trimite cauza pentru rejudecare în primă instanţă la Tribunalul Timiş.
Instanţa de trimitere va cerceta fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de W.M., N.S.M. şi N.M.D. împotriva deciziei nr. 165 din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 377 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Timiş, secţia civilă, şi trimite cauza pentru rejudecare în primă instanţă la Tribunalul Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9559/2006. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 956/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
