ICCJ. Decizia nr. 9602/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9602
Dosar nr. 12.213/1/2006
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 30 iunie 2005, reclamanta M.R.C. a chemat în judecată pe pârâta SC I. SA, solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului situat în Sfântu Gheorghe, înscris în C.F. nr. top. 1402/3.
În motivarea cererii, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, reclamanta a susţinut că imobilul solicitat a aparţinut defunctului G.C., tatăl ei, este unica moştenitoare a acestuia, iar pârâta nu i-a răspuns la notificarea formulată conform legii precizate.
Tribunalul Covasna, prin sentinţa civilă nr. 48 din 25 ianuarie 2005, a respins excepţia referitoare la lipsa calităţilor procesuale activă şi pasivă şi a admis acţiunea, obligând-o pe pârâtă să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra notificării reclamantei, în condiţiile enumerate de art. 25-26 din Legea nr. 10/2001, sub sancţiunea prevăzută de art. 38 al aceleiaşi legi.
S-a reţinut că:
- reclamanta a depus acte care dovedesc dreptul de proprietate al defunctului ei tată, calitatea sa de moştenitor al proprietarului tabular şi preluarea abuzivă a imobilului;
- pârâta a recunoscut că figurează în C.F. ca proprietar al unei parcele şi unei cote părţi de 118/236 din acest imobil şi, până la data chemării în judecată, nu a soluţionat notificarea formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 (prin care aceasta solicita restituirea în natură a terenului de 4230 mp), trimisă la 4 noiembrie 2003 de către Primăria Municipiului Sf. Gheorghe.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 95 din 25 mai 2006, a admis apelul declarat de pârâtă şi a desfiinţat sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
S-a reţinut că prima instanţă nu a analizat pretenţiile deduse judecăţii (restituirea în natură a unui imobil), iar concluziile orale puse de reclamanta la ultimul termen, precum şi solicitarea exprimată de aceasta prin notele scrise ulterioare (de obligare a pârâtei la emiterea deciziei), nu reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată şi o învestire legală.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ultimei hotărâri şi menţinerea sentinţei.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că la 18 ianuarie 2006, când instanţa de fond a judecat pricina, era prima zi de înfăţişare, astfel că potrivit art. 132 C. proc. civ. avea posibilitatea legală de a-şi modifica acţiunea.
Recursul este fondat deoarece la 18 ianuarie 2006, când a fost, într-adevăr, prima zi de înfăţişare, recurenta a solicitat în concluziile orale ca pârâta să fie obligată la emiterea unei decizii/dispoziţii motivate prin care să-i răspundă la notificare, iar partea adversă nu s-a opus acestei modificări a cererii iniţiale.
Aşa fiind, conform art. 312 C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării hotărârii atacate, respingerii apelului declarat de pârâtă şi menţinerii sentinţei pronunţate de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta M.R.C. împotriva deciziei nr. 95/Ap din 25 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi respinge apelul declarat de pârâta SC I. SA împotriva sentinţei civile nr. 48 din 25 ianuarie 2006 a Tribunalului Covasna, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9569/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 961/2006. Civil → |
|---|
