ICCJ. Decizia nr. 962/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 962.
Dosar nr. 7789/1/200.
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
A.M., F.V., F.I., F.L., P.M. şi F.D.A. au contestat Decizia nr. 42 din 119 iunie 2001 emisă de SC P.P. SA Galaţi, prin care li s-a respins notificarea privind restituirea în natură a imobilului-teren şi construcţii cu destinaţia de moară, împreună cu utilajul aferent, situat în satul Hânţeşti comuna Buciumeni judeţul Galaţi.
În motivarea contestaţiei se arată că imobilul aparţinând autorului contestatorilor a fost preluat abuziv de la acesta de către stat, aflându-se în prezent în proprietatea societăţii pârâte.
Prin sentinţa civilă nr. 270 din 22 octombrie 2001, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată contestaţia, reţinând ca imobilul a fost transformat, devenind unul nou şi că în această situaţie singura modalitate de înlăturare a măsurii abuzive de preluare a morii şi terenului o constituie acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent potrivit art. 18 lit. b) şi art. 36 din Legea nr. 10/2001 dar pe care contestatorii nu au solicitat-o.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 21 A din 24 aprilie 2002 a anulat pentru nesemnare apelul declarat de F.V., F.L., P.M. şi ca nefondat apelul declarat de contestatorii A.M., F.I. şi F.D.A. împotriva sentinţei civile nr. 270 din 22 octombrie 2001 a Tribunalului Galaţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că moara de măcinat porumb şi terenul au trecut în proprietatea SC P.P. SA al cărui drept este atestat prin certificatul seria GL nr. 003 din 25 martie 1999, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.
Bunurile societăţii nu pot fi restituite în natură potrivit art. 32/4 oct.4 din OUG nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999, deoarece în absenţa acestora societatea comercială s-ar afla în imposibilitate de a-şi continua activitatea, astfel că petiţionarii au doar dreptul de a opta pentru restituirea prin echivalent, conform dispoziţiunilor art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi au declarat recurs contestatorii F.I. şi A.M., arătând în esenţă că au fost frustraţi de dreptul la apărare deoarece nu li s-a permis să pună concluzii verbale, iar cele scrise nu au fost citite.
În motivarea recursului, petiţionarii contestă lucrările capitale de transformare a imobilului, pretins efectuate de societatea intimată, precizând că aceasta funcţionează şi în prezent, pe porumb, cu acelaşi valţ, aşa cum a fost preluată de la proprietarul legal, autorul contestatorilor.
Greşit instanţa de apel a reţinut ca prin restituirea morii în natură societatea P. nu şi-ar mai putea desfăşura activitatea, deoarece societatea deţine şi alte mori, are şi alte domenii de activitate, iar imobilul în litigiu este exploatat prin intermediari.
Recursul este întemeiat.
Recurenţii nu au fost frustraţi de dreptul la apărare, deoarece aşa cum rezulta din practicaua deciziei, aceştia au depus la dosar concluzii scrise pe care le-au dezvoltat oral în şedinţă publică.
Instanţa de apel, confirmând soluţia instanţei de fond şi-a întemeiat soluţia pe un material probator insuficient violând dreptul de proprietate al reclamanţilor, deoarece deşi reţine dreptul acestora la măsuri reparatorii, nu dispune obligarea societăţii la acordarea lor. Instanţele nu s-au preocupat să verifice dacă întra-adevăr moara existentă, folosită de societatea intimată este aceeaşi cu aceea preluată de la autorul contestatorilor sau a suferit transformări esenţiale.
Instanţele au preluat ca atare, fără suport probator apărările pe care societatea şi le-a făcut în întâmpinare, cum că moara preluată a suferit transformări esenţiale, utilajele fiind înlocuite, fără a dispune în acest sens efectuarea unei expertize ori administrarea unor probe revelatoare în acest sens.
Instanţele nu s-au preocupat să verifice actele de proprietate aparţinând autorului contestatorilor cu privire la moară şi teren, deoarece actele depuse în copie xerox, obţinute de la arhivele statului nu demonstrează pe deplin dreptul de proprietate, mai cu seamă în privinţa terenului.
Un alt aspect pe care instanţa nu l-a clarificat este şi acela dacă terenul morii total sau parţial este încorporat în acela pentru care autorului contestatorilor i-a fost emis titlul de proprietatea şi dacă suprafaţa de teren pentru care societăţii i-a fost atestat dreptul de proprietate se referă total sau parţial la terenul în litigiu, aferent morii.
În condiţiile în care prefigurează acordarea unor măsuri reparatorii pentru imobilele aflate în patrimoniul unei societăţi privatizate, instanţa în temeiul rolului activ era datoare să pună în discuţia părţilor introducerea în cauză de către acestea a A.V.A.S. –ului şi alternativa subsidiară a acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, asigurând pe această cale protecţia dreptului de proprietate şi finalitatea reparatoare a Legii nr. 10/2001.
Un ultim aspect lăsat nelămurit este şi acela al modalităţii de preluare al imobilului de către stat şi al legitimării contestatorilor de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii în calitatea lor de succesori ai defunctului F.M.
În contextul în care soluţia pronunţată nu deţine un suport probator suficient pentru lămurirea unor aspecte esenţiale în rezolvarea legală a cauzei, ceea ce echivalează cu nesoluţionare a acesteia pe fond, se impune, în temeiul art. 313 C. proc. civ. admiterea recursului declarat de A.M. şi F.I. şi casarea celor două hotărâri cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Galaţi.
Instanţa de trimitere va verifica şi celelalte aspecte evidenţiate în motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de F.I. şi A.M. împotriva deciziei civile nr. 21 A din 24 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia şi sentinţa civilă 270 din 22 octombrie 2001 a Tribunalului Galaţi.
Trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 961/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9625/2006. Civil → |
|---|
