ICCJ. Decizia nr. 1972/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 22 aprilie 2003 reclamanta V.E. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Comisia județeană Suceava pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, contestație împotriva deciziei Primăriei municipiului Suceava nr. 613 din 19 martie 2003, solicitând anularea acesteia și pe fond, acordarea de măsuri reparatorii pentru o suprafață de 18 arii teren situat în intravilanul municipiului Suceava.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 390 din 11 aprilie 1995 a Tribunalului Suceava, Comisia municipală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a fost obligată să o pună în posesie cu suprafața în litigiu, însă ulterior, terenul a fost atribuit altor persoane.
Prin sentința civilă nr. 457 din 26 iunie 2003 Tribunalul Suceava a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că în cauză sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenul pentru care reclamanta solicită măsuri reparatorii fiind identic cu cel pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.
Faptul că reclamanta nu mai deține în prezent terenul respectiv, s-a apreciat că nu o îndreptățește să obțină măsuri reparatorii în echivalent.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de către Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 367 din 25 februarie 2004, fiind anulată sentința, cu rejudecarea cauzei în fond, avându-se în vedere că la momentul judecății procedura de citare cu municipiul Suceava nu a fost legal îndeplinită.
în rejudecare, Curtea de Apel Suceava a pronunțat decizia nr. 56 din 5 aprilie 2006 prin care a respins acțiunea ca nefondată, reținând în considerente că terenul în litigiu are regimul juridic reglementat prin Legea nr. 18/1991, fiind astfel incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și arătând că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea, întrucât nu mai este în posesia terenului în litigiu.
Recursul este nefondat.
în mod neîndoielnic terenul în litigiu a fost solicitat și obținut de către reclamantă în temeiul Legii nr. 18/1991. Faptul că în prezent ea nu se mai află în stăpânirea bunului nu o îndreptățește să obțină despăgubiri pe calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, fiind incidente prevederile art. 8 din acest act normativ, ci are la îndemână, eventual, alte mijloace specifice pentru a-și valorifica dreptul.
Așa fiind recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2060/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2516/2007. Civil → |
|---|
