ICCJ. Decizia nr. 2513/2007. Civil
| Comentarii |
|
Asupra recursului de față, constată:
Prin dispoziția nr. 3809 din 3 decembrie 2003 primarul municipiului Caracal a respins notificarea nr. 19 din 4 martie 2003 formulată de petent, motivat de faptul că a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Prin contestația înregistrată la 16 ianuarie 2004 reclamantul D.V.F. a cerut anularea dispoziției mai sus arătate.
în motivarea cererii reclamantul susține că nu a avut cunoștință despre faptul că trebuia să formuleze notificarea într-un termen anume prevăzut de lege, că este o persoană vârstnică și bolnavă și ca atare nu a putut apela la serviciile unui avocat.
Față de aceste împrejurări de fapt reclamantul solicită repunerea în termenul de depunere a notificării aceasta cu atât mai mult cu cât nici pârâta nu a respectat termenul legal în care să-i răspundă la notificare.
Prin sentința civilă nr. 99 din 2 martie 2004 Tribunalul Olt a respins cererea.
în motivarea sentinței instanța a reținut că potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a instituit un termen legal de 6 luni în care persoanele îndreptățite pot notifica cererea lor entității deținătoare termen care a fost ulterior prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 și nr. 145/2001.
Cum termenul arătat este, conform art. 21 alin. (5) din lege, un termen de decădere, nefiind susceptibil de întrerupere, suspendare și repunere în termen și cum reclamantul a formulat notificare abia la data de 4 aprilie 2003 instanța a apreciat că se impune restrângerea contestației.
Sentința a fost comunicată reclamantului la data de 19 martie 2004 (fila 28).
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D.V.F. la data de 1 iunie 2004.
în motivarea apelului reclamantul a reiterat aspectele de fapt ale pricinii și a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației deduse judecății.
Totodată, reclamantul a cerut repunerea în termenul de apel susținând că din motive medicale nu a putut exercita calea de atac în termenul prescris de lege.
Prin decizia civilă nr. 3199 din 4 octombrie 2004 Curtea de Apel Craiova a respins ca tardiv apelul declarat de reclamant precum și cererea de repunere în termen.
în motivarea cererii instanța a reținut că reclamantul nu a probat că în perioada martie-aprilie 2004 ar fi fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa, în sensul art. 103 C. proc. civ., să declare apel împotriva sentinței date în primă instanță, sub acest aspect fiind irelevante actele medicale emise în perioada 2001-2003.
în consecință, instanța a apreciat că nu se justifică cererea de repunere în termenul de apel și, pe cale de consecință, că se impune a se constata că acesta a fost declarat cu depășirea termenului prescris de lege.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul.
în motivarea recursului reclamantul susține că în mod greșit prin hotărârea recurată instanța a respins cererea de repunere în termen deși boala medicală de care suferea constituia o cauză obiectivă în sensul art. 103 C. proc. civ., mai presus de voința sa, care l-a împiedicat să solicite în termenul prescris de lege calea de atac dedusă judecății.
Analizând recursul înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
în drept, potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexecutarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal decăderea, afară de cazul când legea dispune astfel sau când parte dovedește că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în ultima ipoteză prevăzută de dispoziția legală menționată, actul de procedură se va împlini în termenul de 15 zile de la încetarea împiedicării și în același termen vor fi arătate motivele împiedicării.
Or, în speță reclamantul nu s-a conformat dispoziției legale mai sus arătate.
Astfel, așa cum rezultă din lucrările dosarului hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată la data de 19 martie 2004, caz în care, termenul de apel se împlinea la data de 5 aprilie 2004.
Potrivit actele medicale depuse la dosarul cauzei reclamantul a fost în imposibilitate să declare apel datorită agravării stării sale de sănătate în cursul lunilor martie-aprilie 2004 (certificatul medical, fila 3 dosar).
Din cuprinsul acelorași înscrisuri nu rezultă însă că în cursul lunii mai 2004 reclamantul s-ar fi aflat în aceiași situație, iar prin recursul dedus judecății acesta nu a invocat nici o împrejurare care să fi fost de natură să îl împiedice ca în termen de 15 zile de la încetarea împrejurării care l-a împiedicat să exercite apelul, anume în 15 zile de la finele lunii aprilie să formuleze cererea de repunere în termen.
Așa fiind, cum în speță reclamantul nu a formulat în fața instanței de apel o cerere de repunere în termen cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 103 alin. (2) C. proc. civ., în mod just, instanța a dispus respingerea acesteia și, pe cale de consecință, respingerea apelului ca tardiv declarat.
Ca atare, cum hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, înalta Curte a constatat că recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2067/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2053/2007. Civil → |
|---|
