ICCJ. Decizia nr. 2482/2007. Civil

Prin notificarea din 26 octombrie 2001 petentul R.C.I. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001,art. 36, acordarea de despăgubiri pentru bunurile mobile preluate din patrimoniul tatălui său, R.I., în temeiul Legii nr. 119/1948, prin procesul-verbal din 16 iunie 1948.

La data de 16 februarie 2005 petentul R.C.I. a chemat în judecată Primăria municipiului Băilești, Prefectura județului Dolj și Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat obligarea pârâților la plata de despăgubiri bănești pentru bunurile mobile menționate.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 647 din 15 iunie 2005 a respins acțiunea.

Soluția a fost menținută prin decizia civilă nr. 273 din 29 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, prin care a fost respins apelul declarat de petentul R.C.I. împotriva sentinței civile nr. 647 din 15 iunie 2005 a Tribunalului Dolj, secția civilă.

S-a reținut că prin decizia civilă nr. 636 din 16 martie 1994 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, și sentința civilă nr. 106 din 22 ianuarie 1996 a Judecătoriei Băilești, pronunțate în două litigii diferite Primăria comunei Băilești a fost obligată să lase în deplină proprietate și posesie petentului R.C.I. și sorei sale, R.F. imobilul situat în Băilești, teren și construcții, preluate de Statul Român din patrimoniul autorului lor, R.I., în baza Legii nr. 119/1948.

S-a arătat că dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 nu sunt aplicabile în speță întrucât bunurile mobile nu mai există în natură.

în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 273 din 29 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a declarat recurs petentul R.C.I., a solicitat modificarea în temeiul art. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că: 1. are calitatea de moștenitor al părinților săi R.I. și R.V.; 2. în speță se aplică dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care consideră bunurile mobile încorporate imobilelor preluate în mod abuziv, imobile prin destinație.

Recursul este nefondat.

Din certificatul de moștenitor depus la fila 24 dosar nr. 1139/2005, nr. 23 din 28 ianuarie 1999 rezultă că numai I.F. are calitatea de moștenitoare a defuncților R.I., decedat la data de 16 septembrie 1966 și R.V., decedată la data de 8 februarie 1983. în cuprinsul actului notarial se menționează că petentul R.C.I. este străin de cele două succesiuni conform declarațiilor autentice ale acestuia nr. 266/1999 și nr. 267/1999.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, prin imobile se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare din destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții, alin. (1). Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

în speță, imobilele preluate în temeiul Legii nr. 119/1948 din patrimoniul lui R.I. au fost restituite prin hotărâri judecătorești pronunțate în litigii separate.

Bunurile mobile referitor la care petentul susține că au reprezentat "utilaje și instalații" preluate odată cu imobilul, teren și construcție, nu mai există.

Ca atare, just curtea de apel a reținut că, în atare situație, nu pot fi acordate măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Față de considerentele menționate, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2482/2007. Civil