ICCJ. Decizia nr. 2559/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2559
Dosar nr. 3796/46/200.
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9900/2005, contestatorul M.D.C., în contradictoriu cu Municipiul Piteşti, prin Primar, a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 2659/2005 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1335 mp, situat în Piteşti, iar pentru suprafaţa care nu poate fi restituită în natură, să fie despăgubit.
Contestatorul şi-a motivat contestaţia în sensul că terenul a aparţinut autorului său M.G., care l-a dobândit prin moştenire de la părinţii săi, prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1358/281 din 22 iulie 1959.
S-a susţinut că pârâtul a respins nejustificat notificarea, cu motivarea că terenul este afectat de construcţii, fiind liberă doar o suprafaţă de aproximativ 400 mp.
Acţiunea a fost precizată ulterior, în sensul că obiectul notificării îl constituie doar suprafaţa de 1335 mp, identificată în actul de partaj voluntar.
Notificarea a fost făcută pentru suprafaţa de 2.300 mp, având în vedere întreaga suprafaţă deţinută de bunicii săi, deoarece, la acea dată, contestatorul nu era în posesia actului de partaj voluntar în care se preciza suprafaţa cuvenită tatălui său, restul suprafeţei aparţinând mătuşilor sale, E.I. şi Ş.E.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 101 din 8 iunie 2006, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 2659/2005 şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la restituirea în natură a suprafeţei de 380 mp, conform raportului de expertiză întocmit de ing. expert D.V., raport care a fost omologat de instanţă.
De asemenea, s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri pentru suprafaţa de 955 mp teren.
Tribunalul, pentru a da această hotărâre, a reţinut că, din concluziile raportului de expertiză a rezultat că terenul în suprafaţă de 1335 mp, menţionat în actul de partaj voluntar, a fost proprietatea autorului reclamantului, teren ce a intrat în patrimoniul statului, ca urmare a exproprierii.
Din această suprafaţă, pentru care reclamantul justifică dreptul de proprietate doar 380 mp, reprezintă teren liber, neafectat de detalii de sistematizare, fiind posibilă restituirea sa în natură, iar pentru diferenţa de 955 mp urmând a primi despăgubiri.
Astfel, tribunalul a admis contestaţia în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege.
Contestatorul a declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 185/A din 2 octombrie 2006, a respins apelul ca tardiv declarat, reţinând că hotărârea instanţei de fond i-a fost comunicată contestatorului la 13 iulie 2006, aşa cum rezultă din dovada de primire, iar calea de atac a fost declarată la 2 august 2006, dată ce este menţionată pe plicul cu care apelul a fost expediat instanţei.
Ulterior, Tribunalul Argeş a înaintat curţii de apel şi apelul formulat de Municipiul Piteşti.
Prin Decizia civilă nr. 246/A din 13 noiembrie 2006, Curtea de Apel Piteşti a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Piteşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile aplicabile în speţă sunt cele ale art. 11 din Legea nr. 10/2001 care, spre deosebire de caracterul de normă generală al art. 10, au natura unei norme speciale, nefiind aplicabile decât preluărilor în forma exproprierii, caz în care principiul îl constituie restituirea în natură.
Instanţa a reţinut că utilitatea publică ce a constituit raţiunea exproprierii nu operează pentru întreaga suprafaţă de teren, cele două parcele din litigiu fiind libere şi, chiar dacă terenul expropriat a fost trecut în domeniul public al Municipiului Piteşti, prin HG nr. 447/2002, acest act normativ are forţă juridică inferioară Legii nr. 10/2001, ale cărei dispoziţii trebuie respectate.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.civ.
Pârâtul a susţinut, în esenţă, că motivarea deciziei în sensul că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 este nefondată, deoarece terenul în litigiu este afectat de investiţii legal aprobate, pe care expertul avea obligaţia să le identifice, lucru pe care nu l-a realizat.
Recursul se va admite pentru următoarele argumente:
Susţinerea recurentului pârât cu privire la nelămurirea situaţiei de fapt, de către instanţa de apel este fondată.
Într-adevăr, concluzia că terenul este restituibil în natură sau nu aparţine exclusiv instanţei de judecată, dar acest lucru se realizează pe baza unor constatări tehnice, ce trebuie să se întemeieze pe un raport de expertiză.
Deşi în speţă s-a efectuat o expertiză tehnică, nu a fost complet stabilită situaţia de fapt, respectiv dacă terenul este sau nu restituibil în natură.
Altfel spus, modul în care a fost întocmit raportul de expertiză nu lămureşte pe deplin situaţia de fapt şi, deşi concluziile sale sunt în sensul că suprafaţa de teren ar fi restituibilă în natură, lipsesc constatările de fapt cu caracter ştiinţific, care să justifice asemenea concluzii.
Într-o atare situaţie, calificarea dată de expert nu poate fi acceptată de instanţă pur şi simplu, ca fiind concluzii specifice unor lucrări de specialitate tehnică.
Astfel, în raport cu prevederile art. 314 C. proc. civ., hotărârea atacată va fi casată, iar cauza se va trimite spre rejudecare pentru a se lămuri pe deplin situaţia de fapt privind terenul în litigiu, fie prin refacerea raportului de expertiză existent la dosar, fie pe calea altei expertize, cu aceleaşi obiective, dar fundamentată ştiinţific.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Municipiul Piteşti, prin Primar împotriva deciziei nr. 246/A din 13 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2615/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2535/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
