ICCJ. Decizia nr. 2621/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 487 din 11 ianuarie 2006, contestatorul G.I. a chemat în judecată pe pârâtul primarul municipiului Iași, solicitând anularea deciziei nr. 3952 din 16 decembrie 2005 emisă de acesta , restituirea în natură a întregii suprafețe de
646 mp situată în Iași, și acordarea despăgubirilor bănești cuvenite pentru construcțiile preluate abuziv.
Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 1354 din 7 iunie 2006 a respins contestația formulată de contestatorul G.I. împotriva dispoziției nr. 3952 din 16 decembrie 2005 emisă de primarul municipiului Iași, dispoziție pe care a păstrat-o.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul este, conform certificatelor de moștenitor nr. 575/1983 și 2045/1993, moștenitorul defuncților G.C. și A., în calitate de fiu, iar imobilul în litigiu format din construcții și terenul aferent în suprafață de 646 mp situat în Iași, a fost expropriat în baza Decretului nr. 114/1983;
în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, contestatorul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul expropriat (construcții demolate și terenul ocupat).
Contestatorul a optat pentru acordarea unui teren în compensare și despăgubiri bănești, iar pârâtul a propus acordarea măsurilor reparatorii în varianta și după procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 646 mp, ce este afectat de detalii de sistematizare și pentru construcția demolată;
Cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul ocupat și construcțiile demolate se vădește existența unui conflict între dispozițiile Legii nr. 10/2001 pe care contestatorii și-au întemeiat notificarea și implicit contestația, solicitând despăgubiri bănești și dispozițiile modificatoare ale legii în vigoare la data soluționării prezentei contestații;
Aplicabile pretențiilor contestatorilor sunt dispozițiile în vigoare la momentul soluționării contestației și nu cele de la momentul formulării notificării, ca atare, odată cu apariția Legii nr. 247/2005 rămân fără aplicare dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în forma sa inițială care vizau și posibilitatea acordării măsurilor reparatorii constând în despăgubiri bănești, noua lege excluzând din conținutul său o asemenea opțiune;
Concluzionând, instanța de fond a reținut că în speță, măsurile reparatorii prin echivalent, la care sunt îndreptățiți contestatorii, pentru suprafața de 646 mp și casa demolată, se vor acorda potrivit procedurii prevăzută de Legea nr. 247/2005 iar
Pe de altă parte a mai relevat că rațiunea Legii nr. 10/2001 este aceea că persoana îndreptățită este cea care alege măsura reparatorie, aceasta fiind regula, iar acolo unde măsura aleasă nu este posibil de realizat din diferite motive entitatea investită propune Comisiei Centrale acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005. Această comisie, după ce va parcurge procedura de analizare a notificărilor și a documentației anexe printre care și raportul de evaluare a bunului în discuție întocmit de un evaluator sau o societate de evaluatori desemnată aleatoriu, va pronunța o decizie prin care se dispune emiterea titlurilor de despăgubire.
Nemulțumit fiind, contestatorul G.I. a declarat apel, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitatea acesteia.
Astfel, se susține că instanța de fond nu a precizat motivele care argumentează soluția pronunțată, nu s-a pronunțat asupra problemelor de fapt și de drept, hotărârea fiind lipsită de temei legal, aceasta greșind și cu privire la faptul că a respins proba privind efectuarea unei expertize în construcții.
în motivele de apel s-a mai susținut că sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, în sensul că primează restituirea în natură ori de câte ori măsura este posibilă, urmând ca în ipoteza în care nu se poate realiza această măsură să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că instanța de fond era obligată să solicite tabelul conținând bunurile disponibile care se pot acorda în compensare, pentru a se putea pronunța în cunoștință de cauză.
Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 138 din 20 octombrie 2006 a respins apelul declarat de G.I. împotriva sentinței civile nr. 1354 din 7 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, pentru următoarele motive.
Dispoziția nr. 3952 din 16 decembrie 2005 contestată în cauză a fost emisă de primarul municipiului Iași sub imperiul Legii nr. 247/2005 ce a modificat Legea nr. 10/2001 și care a intrat în vigoare în luna iulie 2005.
Potrivit art. 16 alin. (2)-(6) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, nesoluționate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, se predau Secretariatului Comisiei Centrale care le va analiza, centraliza și (în situația în care cererea de restituire în natură a fost respinsă în mod întemeiat) le va transmite evaluatorului desemnat, în vederea tocmirii raportului de evaluare, ce va cuprinde cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
S-a mai reținut că în mod corect instanța de fond a respins proba privind efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv evaluarea construcțiilor demolate, această evaluare putând fi făcută doar de evaluatorul desemnat de Secretariatul Comisiei Centrale, în cadrul procedurii administrative instituite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Cu privire la critica referitoare la neacordarea, de către intimat, a măsurii reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, prevăzută de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel a găsit-o nefondată, față de împrejurarea că intimatul a precizat inexistența unor bunuri sau servicii disponibile a fi oferite în compensare, precum și lipsa dovezilor de natură a susține contrariul.
De altfel și motivul de apel referitor la nepronunțarea primei instanțe asupra fondului cauzei, l-a găsit nefondat, considerându-se că a fost analizată atât îndreptățirea apelantului la obținerea măsurilor reparatorii prin echivalent, cât și opțiunea acestuia de a i se acorda teren în compensare.
în contra acestei din urmă decizii a declarat reclamantul G.I., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași cuprinde motive contradictorii, motiv de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., decizia fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 (cu modificările și completările ulterioare).
în esență, recurentul-reclamant susține că ambele instanțe au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale care reglementează aplicarea în timp a legii civile, iar legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, aceasta neputând modifica trecutul juridic. în baza acestor principii Tribunalul Iași, în opinia recurentului-reclamant, avea obligația să se pronunțe asupra contestației formulate împotriva deciziei nr. 3952 din 16 decembrie 2005 emisă de primarul municipiului Iași, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de 646 mp, prin compensare cu o suprafață egală de teren și acordarea unei despăgubiri pentru construcțiile preluate abuziv și apoi demolate de Statul Român.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 138 din 20 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Iași, admiterea apelului împotriva sentinței civile nr. 1345 din 7 iunie 2006 și pe fond admiterea contestației și anularea Dispoziției emisă de primarul municipiului Iași, cu obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții prin care să se restituie în natură terenul preluat abuziv, chiar dacă pe un alt amplasament, solicitând de asemeni stabilirea despăgubirilor legale pentru construcțiile demolate.
Recursul este fondat.
Prin notificarea nr. 1685 din 6 noiembrie 2001 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc B.G., înregistrată la Prefectura județului Iași și trimisă spre competentă soluționare Primăriei municipiului Iași, recurentul reclamant de față, G.I., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate sau atribuirea unui teren în compensație sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul, construcție demolată și teren, care a fost situate în Iași.
Potrivit dispoziției nr. 3952 emisă de primarul municipiului Iași la data de 16 decembrie 2005 s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, teren în suprafață de 646 mp situat în Iași; s-a respins cererea de acordare de teren în compensare motivat de faptul că nu există teren disponibil a fi oferit notificatorului în schimbul imobilului preluat abuziv, respingându-se totodată și cererea de acordare de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul, construcție demolată și teren în suprafață de 646 mp, motivat de faptul că Legea nr. 10/2001 nu prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești.
Prin art. 4 din dispoziția mai sus menționată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Tribunalul Iași, investit fiind cu contestația împotriva dispoziției emisă de primar, a respins-o prin decizia nr. 1354 din 7 iunie 2006, rezumându-se la a analiza cererea numai din punctul de vedere al aplicării legii noi, respectiv Legea nr. 247/2005, fără să verifice dacă există posibilitatea atribuirii unui teren în compensație, astfel cum a solicitat petiționarul.
Art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, forma actuală, statuează că "în situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de către entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv".
Or, instanțele nu s-au preocupat de verificarea posibilității atribuirii unui teren în compensare astfel cum prevăd dispozițiile legale în materie, lăsând necercetat acest aspect, îndrumare ce trebuie dusă la îndeplinire de către instanța de fond,
De altfel și asupra despăgubirilor cu privire la construcții au omis să se pronunțe, în sensul că au considerat efectuarea unei expertize tehnice inutilă cauzei , întrucât această evaluare , în opinia instanțelor, trebuie făcută de evaluatorul desemnat de Secretariatul Comisiei Centrale, în cadrul procedurii administrative instituită prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pe cale de consecință, în cadrul rejudecării cauzei, instanța de trimitere va ține seama, de toate solicitările contestatorului, pe care nu le-a avut în vedere, nepronunțându-se asupra lor, respectiv, va verifica posibilitatea de acordare a unui teren în compensare și se va pronunța și cu privire la valoarea imobilului teren construcție demolată în vederea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.
Față de cele ce preced, recursul a fost admis, atât decizia cât și sentința au fost casate și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2629/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2591/2007. Civil → |
|---|
