ICCJ. Decizia nr. 2024/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1595 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Harghita s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.A.A.T. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, s-a anulat decizia de respingere a notificării nr. 153 din 14 august 2001 emisă de pârâtă și s-a constatat că imobilul situat în Băile Tușnad, înscris în C.F. 7606 Tușnad și C.F. 7596 Tușnad, în suprafață totală de 1018 mp a fost naționalizat și preluat de Statul Român fără titlu valabil și fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
S-a dispus restituirea imobilului către reclamant și restabilirea în C.F. a situației anterioare înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că tatăl reclamantului, numitul P.M. a dobândit în anul 1943 printr-un act sub semnătură privată, terenul în suprafață de 700 stânjeni, situat în Tușnad Băi și înscris în C.F. 7596, nr.top 12533/1/2/b/2/b/37 și 12533/1/2/b/2/b/36/1, astfel cum a fost identificat de expertul F.I.
S-a reținut că nu s-a efectuat transcrierea terenului în C.F. pe numele cumpărătorului, lângă acest teren fiind amplasat și terenul identificat sub nr. C.F. 7606 Tușnad, nr. top 12533/1/2/b/2/b/28, care a aparținut numitei M.V. și pe care este construită o vilă.
Construcția a fost trecută în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92 /1950, iar în baza H.G. 834/1991 și a Legii nr. 15/1990, s-a transcris pe numele pârâtei.
Prima instanță a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, întrucât din declarațiile martorilor a rezultat că la momentul ridicării construcției, tatăl reclamantului trăia în relații de concubinaj cu numita M.V., deci există o prezumție certă că această clădire a fost investiție comună.
împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta SC C. SA, solicitând modificarea în tot a sentinței apelate și, în fond, admiterea acțiunii pentru imobilul din C.F. 7596 Tușnad, în suprafață de 658 mp, cu nr.top 12533/1/2/b/37 și nr.top 12533/1/2/b/2/b/36/1, pe care nu se află nici o construcție, ci doar unele anexe având ca proprietar tabular pe N.Ș.S., de la care a cumpărat P.M., tatăl reclamantului.
De asemenea, s-a invocat excepția tardivității depunerii actelor doveditoare ale notificării, respectiv după data de 14 mai 2003.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 32/A pronunțată la 9 martie 2006, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC C. SA, reținând că termenul de depunere a actelor doveditoare privind dreptul de proprietate asupra imobilului supus restituirii, termen prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificată, este un termen de recomandare, nefiind de conceput ca încălcarea acestuia să atragă pierderea dreptului la măsuri reparatorii.
Referitor la fondul dreptului, instanța de apel a reținut prin considerentele deciziei că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, așa cum a rezultat din probele administrate vila 35 fiind construită de antecesorul reclamantului, P.M. pe terenul concubinei M.V. și preluat fără titlu valabil prin Decretul nr. 92/1950.
împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termen legal SC C. SA invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.
Pârâta-recurentă a invocat excepția tardivității depunerii actelor doveditoare ale notificării, raportat la dispozițiile H.G. 498/2003, și a susținut că, deși prin adresele nr. 505 din 10 aprilie 2002 și 1492 din 12 noiembrie 2002 i s-a adus la cunoștință reclamantului să depună la dosar certificat de moștenitor și înscrisuri din care să rezulte identificarea imobilului în litigiu, acesta a refuzat, depunând certificatul de calitate de moștenitor nr. 71 din 27 aprilie 2004, cu mult peste termenul legal.
Cea de a doua critică întemeiată pe art. 304 pct. 6 C. proc. civ. a vizat acordarea a mai mult decât s-a cerut, respectiv restituirea și a imobilului din C.F. 7606 Tușnad cu nr. top 12533/1/2/b/2/b/28, în suprafață de 360 mp, proprietar tabular SC C. SA, pe care se găsește și vila 35, care, conform evidențelor de carte funciară a fost proprietatea tabulară a unei alte persoane, M.V.
Recurenta a susținut că este inadmisibil ca o proprietate tabulară, astfel cum rezultă din înscrisurile în cartea funciară și expertizele judiciare, să fie restituită altei persoane decât fostul proprietar tabular, numai pe baza prezumției că această clădire a fost investiție comună.
în faza recursului nu s-au administrat probe noi, la solicitarea instanței de a se depune originalul contractului de vânzare-cumpărare de care se prevalează reclamantul, (aflat în copie la fila 26 dosar fond), acesta precizând că se află în imposibilitate de a prezenta originalul acestui înscris, depus odată cu notificarea la societatea deținătoare a imobilului.
Recursul este fondat.
Prima critică referitoare la greșita soluționare a excepției tardivității depunerii actelor doveditoare este neîntemeiată.
într-adevăr, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluționării notificării, termenul de depunere a actelor doveditoare s-a prelungit până la data de 14 martie 2003.
Această prevedere a fost preluată și de H.G. nr. 498/2003, cap. 1 pct. 1 lit. b).
Instanța de apel a reținut corect în ceea ce privește natura juridică a acestui termen, că este un termen de recomandare, fiind de neconceput ca depunerea peste termen a actelor doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului supus restituirii, să conducă la pierderea însuși a dreptului.
Curtea va reține că soluția dată asupra fondului cauzei este nelegală, raportat la probatoriul administrat, nefiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia contestată de reclamantul P.A.A.T., emisă de SC C. SA, s-a respins notificarea nr. N/153 din 14 august 2001, reținându-se că nu a fost identificat imobilul a cărui restituire s-a solicitat și nici nu a fost dovedită calitatea de moștenitor.
Deși reclamantul a făcut dovada calității de moștenitor a defunctului P.M., decedat la 9 septembrie 2001, cu certificatul de calitate de moștenitor nr. 71 din 27 aprilie 2004 eliberat de BNP G.G. din Covasna, nu a dovedit că imobilul a cărui restituire în natură a solicitat a fost proprietatea tabulară a antecesorului său.
Așa cum rezultă din extrasele de carte funciară depuse la dosar, imobilul înscris în C.F. nr. 7596 apare înscris pe numele proprietarului tabular N.Ș.S., având o suprafață de 658 mp și reprezentând curtea vilei 35, astfel cum se reține în raportul de expertiză judiciară efectuat de expert tehnic F.I.
Vila în litigiu se identifică cu C.F. 7606 Tușnad, în corpul funciar cu nr. topografic 12533/1/2/b/2/b/28, cu suprafața de 360 mp, având ca proprietar tabular Statul Român și ulterior pe recurenta SC C. SA.
Acesta din urmă a reprezentat proprietatea tabulară a numitei M.V., de la care a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950.
Contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată invocat de intimatul-reclamant, încheiat la 20 februarie 1943, depus în copie la fila 26 dosar fond, conține o serie de ștersături și modificări la rubrica cumpărător și în lipsa originalului, va fi înlăturat.
Declarațiile martorilor P.S. și S.M., audiați la cererea reclamantului, în care se menționează că vila 35 a fost construită de P.M., fără a se putea preciza cine era proprietarul terenului, nu pot face prin ele însele dovada dreptului de proprietate al autorului intimatului, necoroborându-se cu alte probe.
De altfel, martorii au precizat că P.M. era antreprenor de construcții, fapt ce înlătură susținerea reținută de prima instanță ca o prezumție certă în sensul că această clădire era investiție comună a numitei M.V. și a autorului reclamantului.
Pentru considerentele expuse, Curtea a reținut că în mod eronat s-a admis contestația reclamantului în condițiile în care acesta nu a dovedit că autorul său era proprietarul tabular al terenului și vilei edificate pe acesta, instanțele de fond și apel apreciind eronat că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost admis recursul pârâtei SC C. SA și în temeiul art. 314 C. proc. civ., a fost casată decizia recurată, nr. 32/A din 9 martie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, precum și sentința civilă nr. 1595 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Harghita, în fond respingându-se contestația reclamantului ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3022/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 301/2007. Civil → |
|---|
