ICCJ. Decizia nr. 2737/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea nr. 817 din 9 mai 2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de numiții M.L., M.I., B.M. și M.I., adresată, inițial, Prefecturii județului Sălaj și înregistrată, ulterior, sub nr. 10507 din 17 martie 2002 la Primăria municipiului Zalău, s-a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 7913 mp intabulat în C.F. Zalău nr. 3366 nr. top 1789/a/1/b/1, situat administrativ în municipiul Zalău.
Prin dispoziția nr. 1688 din 17 mai 2004 Primarul municipiului Zalău, județul Sălaj, a respins solicitarea adresată pe cale de notificare cu motivarea că terenul a fost revendicat de respectivele persoane în baza Legii nr. 10/2001, prin cererea nr. 16253 din 15 martie 1991. în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 329 din 17 mai 1993 s-a emis titlul de proprietate nr. 41504/19176 din care rezultă că familia M. a fost pusă în posesie și cu terenul solicitat prin notificare, din rezerva comisiei, pe alt amplasament (în parcela Pietriș - Meteo), astfel că cererea de restituire nu face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001.
La data de 19 ianuarie 2006 reclamanții M.L., M.I., B.M. și M.I. au contestat în justiție dispoziția emisă de pârâtul primarul municipiului Zalău, solicitând anularea actului și în principal, restituirea în natură a imobilului, arător și fânaț în Tog, în suprafață de 7913 mp, înscris în C.F. 3366 Zalău nr. top 1789/a/1/b/1, din intravilanul municipiului Zalău, iar în subsidiar, dacă restituirea în natură nu este posibilă, reclamanții au cerut să fie despăgubiți în echivalent.
în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că dispoziția este nelegală întrucât din dosarul depus în temeiul Legii nr. 18/1991, rezultă că, ei au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 12,79 ha, teren justificat cu acte de proprietate, din care în temeiul acestei legi au primit doar suprafața de 9,06 ha prin titlul de proprietate nr. 410504/19176 și a rămas nerestituită suprafața de 3,73 ha teren. Imobilul solicitat prin notificarea nr. 817 din 9 mai 2001 nu a format obiect al Legii nr. 18/1991, bunul fiind expropriat în favoarea Statului Român.
Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Sălaj, secția civilă, prin sentința nr. 277 din 24 martie 2006, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut și motivat că din C.F. nr. 3366 Zalău nr. top 1789/a/1/b/1 rezultă că terenul numit "arător și fânaț în Tog", cu suprafața de 7913 mp, a fost dobândit prin contract de vânzare-cumpărare în anul 1947 de mama reclamanților, M.M. în cotă de 5/10 părți și de către reclamanți, fiecare, cu câte 1/10 părți. în anul 1960 acest teren a fost preluat de Statul Român, conform încheierii nr. 781 din 6 aprilie 1960.
Prin cererea nr. 16253 din 15 martie 1991 reclamanții au solicitat parcela de teren în baza Legii nr. 18/1991 și pentru că terenul era ocupat de construcții, prin titlul de proprietate nr. 41504/19176 din 3 august 1993, reclamanții au fost împroprietăriți cu suprafața de 0,91 ha, pe un alt amplasament, respectiv parcela Pietriș - Meteo, astfel că în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim este reglementat de Legea fondului funciar.
întrucât din conținutul cererii de atribuire în proprietate din 15 martie 1991, conform celor declarate de reclamanți la acea dată, rezultă că terenul în litigiu era în extravilan la data comasării, instanța a conchis că cererea reclamanților nu face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Sentința tribunalului a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, care, prin decizia nr. 207/A din 16 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamanților.
împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, au declarat recurs reclamanții M.L., M.I., M.I. și B.M., care, în temeiul pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., au invocat următoarele critici: greșit au fost aplicate prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 pentru că terenul de 7913 mp este situat în municipiul Zalău; calificarea terenului în litigiu ca fiind în extravilan sau intravilan la data preluării abuzive trebuie să aibă la bază o documentație și nicidecum o mențiune făcută de petenți în cuprinsul unei cereri; instanțele nu au ținut cont că legiuitorul a înțeles să acorde beneficiul Legii nr. 10/2001 și pentru imobilele ce la data preluării lor abuzive erau în extravilanul localităților, dar au devenit intravilane până la data notificării prin care s-a cerut restituirea lor; greșit s-a reținut că pentru terenul litigios s-a emis titlu de proprietate în baza Legea nr. 18/1991 pentru un teren pe un alt amplasament, deoarece reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 12,79 ha, iar prin titlul de proprietate le-a fost reconstituită doar suprafața de 9,06 ha, inclusiv terenul primit pe alt amplasament, rămânând un rest de teren nerestituit în suprafață de 3,73 ha; eronat s-a reținut că suprafața de 0,91 ha de la pct. "Pietriș Meteo" a fost atribuită în schimbul suprafeței de 0,79 ha; pe cale de excepție recurenții-reclamanți au invocat nulitatea absolută a dispoziției nr. 1688 din 17 mai 2004 emisă de primarul municipiului Zalău deoarece a fost dată de o entitate necompetentă cât timp terenul este ocupat, în întregime, de SC S. SA Zalău, aceasta fiind unitatea deținătoare a bunului.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 167/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Din textul citat rezultă că nu fac obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001 doar terenurile situate în extravilanul localităților, inclusiv terenurile aflate în extravilanul localităților și evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale, precum și terenurile al căror regim juridic este reglementat prin legile fondului funciar.
Mutatis mutandis, terenurile situate în intravilanul localităților fac obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001. Ținând seama că legiuitorul a avut în vedere și acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea "și nerestituite" cuprinsă în art. 1 din lege, rezultă că domeniul de reglementare al legii are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri din intravilanul localităților care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.
în scopul aplicării corecte a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și întrucât instanțele nu au stabilit și lămurit pe deplin împrejurările de fapt care au generat litigiul dintre părții, s-a impus admiterea recursului declarat de reclamanți și casarea deciziei dată în apel, cu consecința reluării judecății la aceeași instanță.
Astfel, în rejudecare, instanța de trimitere, prin suplimentarea dovezilor, va stabili categoria din care făcea parte nemișcătorul la data notificării, adică dacă bunul era situat la acea dată în extravilanul localității Zalău sau în intravilanul acesteia. Chestiunea este esențială pentru determinarea incidenței legii reparatorii, cu atât mai mult cu cât terenul fiind situat, administrativ, pe B-dul M.V. (fostă str. T.V.), aparent, el se găsește în intravilanul localității Zalău.
Odată lămurit acest aspect, având în vedere caracterul actului normativ de aplicat și anume, de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, în rejudecare, instanța de trimitere va verifica pe bază de probe apărarea constantă a reclamanților, formulată chiar prin acțiunea introductivă de instanță, în sensul că au avut în proprietate suprafața totală de 12,79 ha, din care, în baza Legii nr. 18/1991, li s-au restituit prin titlu de proprietate doar suprafața de 9,06 ha, rămânând nerestituită suprafața de 3,73 ha. Totodată, va fi verificată susținerea reclamanților potrivit căreia terenul cedat pe alt amplasament, în suprafață de 0,91 ha, la pct. "Pietriș - Meteo" nu a fost atribuit în schimbul suprafeței de 0,79 ha revendicată în dosarul de față, dacă există o hotărâre a Comisiei locale de aprobare a acestui schimb și dacă această hotărâre a fost comunicată reclamanților.
Tot în rejudecare, pe bază de dovezi, inclusiv printr-o expertiză tehnică de specialitate, se va verifica dacă terenul solicitat de reclamanți este sau nu ocupat în totalitate și care este unitatea sau entitatea care îl deține pentru ca în raport de probele ce se vor administra să se poată răspunde în deplină cunoștință de cauză la aspectul dacă Primarul municipiului Zalău a fost entitatea competentă să soluționeze notificarea reclamanților.
întrucât în proces s-a afirmat că terenul revendicat a fost preluat de Statul Român prin încheierea nr. 781 din 6 aprilie 1960, cu ocazia rejudecării, se va stabili în ce temei sau în baza cărui titlu a fost emisă această încheiere (naționalizare, expropriere, etc.), chestiune ce nu a fost lămurită de nici una dintre instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3020/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2912/2007. Civil → |
|---|
