ICCJ. Decizia nr. 3132/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea nr. 3835 din 8 noiembrie 2001 a Biroului Executorului Judecătoresc T.G., petenta M.M.(născută A.) a cerut retrocedarea în natură a suprafeței de 155,5 mp teren care a aparținut tatălui său A.T. și de care a fost deposedat în mod abuziv de stat, în aplicarea art. 30 din Legea nr. 58/1974, când a înstrăinat apartamentul nr. 3 din imobilul situat în București cumpărătorului I.N.
Prin notificarea nr. 3836 din 8 noiembrie 2001 a Biroului Executorului Judecătoresc T.G. petenta M.M. a cerut retrocedarea în natură a apartamentului nr. 3 B situat la etajul II din imobilul situat la adresa mai sus arătată care a aparținut tatălui său și de care a fost deposedat, în mod abuziv de stat, prin decizia nr. 180 din 11 mai 1982.
Prin ambele notificări petenta a cerut, în subsidiar, în măsura în care imobilele nu îi pot fi restituite în natură, acordarea de măsuri reparatorii sub forma de despăgubiri bănești.
Prin dispoziția nr. 3782 din 2 februarie 2005 primarul municipiului București a respins notificările, motivat de faptul că petenta nu a depus acte care să ateste dreptul de proprietate cu privire la imobilele în litigiu până la data de 1 iulie 2003.
Prin cererea înregistrată la 12 aprilie 2005, astfel cum a fost precizată (fila 35), reclamanta M.M. a cerut anularea dispoziției și admiterea cererii de restituire în natură a suprafeței de 155,5 mp teren și a apartamentului nr. 3 B din imobilul din București.
în motivarea cererii reclamanta a susținut că imobilele arătate au fost preluate în mod abuziv de stat din patrimoniul autorilor săi A.T. și A.C. și că a depus actele de proprietate referitoare la acestea.
Potrivit relațiilor comunicate de SC T.A.L. SA București (fila 132 fond) imobilul din sector 3 a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, cu deciziile nr. 1501/177 și nr.890/1982 de la A.R. și A.D., apoi a fost expropriat în baza Decretului nr. 41/1989, iar în prezent este demolat.
Prin sentința civilă nr. 428 din 21 martie 2006 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea precizată, a anulat dispoziția și a obligat pe pârâta Primăria Municipiului București să acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, compus din teren în suprafață de 155,5 mp și construcție.
în motivarea sentinței instanța a reținut că reclamanta a dovedit că are calitatea de moștenitoare a autorilor invocați (filele 23-26) din patrimoniul cărora precum și al lui A.D. și R. au fost preluate în mod abuziv imobilele în litigiu, în aplicarea Decretului nr. 223/1974, act normativ contrar art. 8 din Constituția din 1948.
Cum preluarea imobilelor a fost abuzivă în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 și cum reclamanta este moștenitoare defuncților A.D. și R., care la rândul lor au moștenit pe A.C. și A.T., prima instanță a apreciat că este îndreptățită să primească măsuri reparatorii, terenul nemaiputând fi restituit în natură întrucât este ocupat de un bloc de locuințe care a fost edificat prin demolarea construcțiilor din care făcea parte și apartamentul nr. 3 B.
Prin decizia civilă nr. 636/A din 9 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâta Primăria municipiului București, a schimbat în tot sentința și a respins contestația dedusă judecății de reclamantă.
în motivarea deciziei s-a reținut că reclamanta a formulat o singură notificare prin care a pretins acordarea de măsuri reparatorii doar pentru suprafața de 155,5 mp teren sau despăgubiri în sumă de 6700 dolari SUA, teren preluat de stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 și al cărui regim juridic a fost reglementat prin art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Așa fiind, în raport de limitele învestirii și constatând că regimul terenului în litigiu este reglementat de un alt act normativ de reparație și nu prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, instanța de apel a apreciat că se impune respingerea contestației, sens în care a schimbat hotărârea primei instanțe.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând incidența art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului reclamanta susține că instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit al actului dedus judecății prin aceea că a confundat apartamentul nr. 3 B pentru care a solicitat măsuri reparatorii cu cel cu nr. 3 A din imobilul în litigiu, cu mențiunea că prin sentința civilă nr. 7439/1981 a Judecătoriei sectorului 1 București, cel de la nr. 3 A a fost atribuit în proprietatea tatălui său care l-a înstrăinat ulterior lui I.N., iar cel de la nr. 3 B, ambele situate la etajul II, a fost atribuit fără vreo plată statului.
Susține recurenta că prin interpretarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 instanța de apel a apreciat că preluarea terenului în baza Legii nr. 57/1968 pentru vânzător nu ar fi abuzivă și, pe cale de consecință, a respins contestația.
Analizând criticile formulate de reclamantă care în raport de argumentele invocate se circumscriu doar motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:
în drept, obligația instanței de a se pronunța cu privire la obiectul cererii deduse judecății, constituie garanția aplicării principiului disponibilității prevăzut de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., principiu care guvernează procesul civil, fiind inadmisibilă schimbarea de către instanța de apel, din oficiu și vreo dezbatere prealabilă, a limitelor învestirii.
Or, în speță, reclamanta a declanșat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 prin două notificări, anume nr. 3835 și nr. 3836 din 8 noiembrie 2001, pentru două imobile cu regimuri juridice distincte, anume suprafața de 155,5 mp teren și apartamentul nr. 3 B ambele fost situate în strada F. nr. 24.
Referitor la aceste imobile este de observat că suprafața de 155,5 mp teren, fost aferentă apartamentului nr. 3 (în realitate, ap. nr. 3 A) din imobilul din strada F nr. 24 fusese dobândit de vânzător prin sentința civilă nr. 7439 din 30 octombrie 1981 a Judecătoriei sectorului 3 București și a fost preluat de stat, în aplicarea art. 30 din Legea nr. 58/1974, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4385 din 13 aprilie 1982 de notariatul de Stat al sectorului 3 București intervenit între vânzătorul A.T. și cumpărătorul I.N., în prezent construcția fiind demolată iar terenul afectat de un bloc de locuințe.
Cât privește apartamentul nr. 3 B, este de observat că prin sentința mai sus arătată, nr. 7439 din 30 octombrie 1981 a Judecătoriei sectorului 3 București, a fost atribuit în lotul statului, stat care devenise coproprietarul imobilului prin preluarea în baza Decretului nr. 223/1974 a cotelor indivize deținute din acesta de A.A.R. (decizia nr. 890 din 11 mai 1982 a fostului CE. al Consiliului popular al Municipiului București prin modificarea art. 1 din Decizia nr. 1501 din 29 septembrie 1977 a aceluiași consiliu popular fila 13 dosar) și respectiv de A.D. (prin decizia nr. 1501 din 29 septembrie 1977 a Consiliului popular al Municipiului București).
Cele două notificări au fost soluționate prin aceiași dispoziție nr. 3782/2005 a primarului municipiului București, contestată prin cererea dedusă judecății în conformitate cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cerere prin care reclamanta și-a precizat limitele investirii, anume acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru ambele imobile (filele 1 și 35 primă instanță).
Așa fiind, instanța de apel în mod greșit, și cu încălcarea principiului disponibilității a reținut că reclamanta a investit instanțele doar cu o cerere în despăgubire doar pentru suprafața de 155,5 mp teren.
Referitor la acest teren, instanța de apel a reținut în mod greșit și faptul că regimul său juridic ar fi reglementat prin dispozițiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.
Potrivit dispoziției legale menționate, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai construcțiilor.
Dispoziția legală menționată a fost edictată în favoarea cumpărătorilor construcțiilor sub regimul Legii nr. 58/1974, legiuitorul înțelegând ca, referitor la terenul aferent acestor construcții care existau la momentul intrării în vigoare a legii și pentru care cumpărătorii aveau recunoscut un drept de folosință pe durata existenței construcțiilor, să constituie în favoarea lor un drept de proprietate.
Indiferent însă de regimul actual al unor astfel de terenuri preluate de stat în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 (anume, s-a constitut deținătorului construcției dreptul de proprietate în conformitate cu art. 36 din Legea nr. 18/1991 ori s-a constat că, dată fiind situația actuală, se justifică să rămână în patrimoniul statului), pentru vânzători preluarea a fost una abuzivă în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Așa fiind, cum instanța de apel a reținut în mod eronat incidența în cauză a excepției prevăzute de art. 8 din Legea nr. 10/2001 referitor la pretenția reclamantei privind suprafața de 155,5 mp și cum, prin încălcarea principiului disponibilității, a omis să analizeze și să soluționeze pretenția reclamantei în legătură cu apartamentul nr. 3 B, înalta Curte în baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 314 alin. (5) C. proc. civ. a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
în rejudecare, instanța de apel urmează să se pronunțe cu privire la cererea de măsuri reparatorii referitoare formulată de reclamantă pentru suprafața de 155,5 mp teren, fost aferentă apartamentului nr. 3 A de la etajul II din imobilul din strada F. nr. 24, preluat de stat ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4385 din 13 aprilie 1982 de Notariatul de Stat al sectorului 3 București de către autorul pretins A.T. precum și cererea de măsuri reparatorii referitoare la apartamentul nr. 3 B care a fost situat în același imobil atribuit statului ca urmare a preluării de către acesta în baza Decretului nr. 223/1974 a cotelor indivize din imobil deținute de A.D. și de A.A.R., sens în care instanța va verifica dacă reclamanta are calitate de persoană îndreptățită, în sensul art. 3 și art. 4 din lege, după toți autorii invocați.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3234/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 304/2007. Civil → |
|---|
