ICCJ. Decizia nr. 304/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea notificată sub nr. 772 din 10 august 2001 de BEJ M.T. pârâtei SC P. SA Galați, I.E. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Galați, preluat în proprietatea statului în mod abuziv.
Prin decizia nr. 74 din 12 octombrie 2001, SC P. SA Galați a respins cererea motivat de faptul că imobilul a fost înstrăinat către SC R. SRL prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4722 din 9 septembrie 1996, caz în care restituirea în natură nu mai este posibilă și cu mențiunea că nu poate face reclamantei nici o ofertă de despăgubire prin echivalent întrucât acționarul său principal, APPS, nu a luat o decizie în acest sens.
Prin cererea înregistrată la 19 noiembrie 2001, reclamanta I.E. a chemat în judecată pe pârâții SC P. SA Galați și SC R. SRL cerând să se anuleze actele de înstrăinare ale imobilului în litigiu și să se dispună repunerea părților în situația anterioară, susținând că acestea nu au fost încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale respectiv, au fost încheiate după ce a notificat acestora cererea sa de restituire în natură și pe cale de consecință, anularea deciziei nr. 74 din 12 octombrie 2001 emisă de prima pârâtă și retrocedarea imobilului.
Prin sentința civilă nr. 462/F/ din 19 septembrie 2003 Tribunalul Galați, secția civilă, a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu cele două societăți comerciale pârâte, SC P. SA Galați și SC R. SRL.
Prin aceiași sentință s-a luat act că reclamanta a renunțat la judecata cererii în anularea actului de vânzare-cumpărare și restituirea în natură a imobilului formulată în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Galați.
în motivarea soluției de respingere a cererii dedusă judecății de reclamantă instanța a reținut că decizia nr. 74/2001 a fost emisă de pârâta SC P. SA Galați cu respectarea dispozițiilor legale atâta timp cât la momentul notificării imobilul în litigiu nu se mai găsea în patrimoniul său ci al SC R. SRL.
Prin aceiași sentință instanța a apreciat că se impune, dată fiind poziția procesuală adoptată de reclamantă în sensul că solicită doar acordarea de măsuri reparatorii și nu restituirea în natură a imobilului, să ia act de faptul că acesta a renunțat la judecata cererii în anularea contractului de vânzare-cumpărare și restituire în natură formulată în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Galați.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
în motivarea apelului reclamanta a susținut că după anul 1990 a formulat mai multe cereri prin care a solicitat restituirea imobilului în litigiu, preluat în mod abuziv de stat în baza art. 56 din Legea nr. 4/1973 și dat în administrarea pârâtei SC P. SA Galați, notificând intenția sa de a redobândi imobilului acestei pârâte încă din data de 10 aprilie 1995, situație în care înstrăinarea bunului s-a făcut de către unitatea deținătoare cu rea credință, ea fiind îndreptățită să fie despăgubită cu suma de 985.600.000 lei reprezentând contravaloarea nemișcătorului la nivelul lunii mai 2003.
Totodată reclamanta a afirmat că a renunțat la judecata capătului de cerere formulat în contradictoriu cu SC R. SRL Galați din eroare și la presiunea avocatului său care i-a argumentat că urmează să suporte cheltuieli de judecată în sumă de aproximativ 60 de milioane de lei în cazul în care s-ar reține netemeinicia acestei cereri, motiv pentru care a solicitat să se dispună anularea renunțării și rejudecarea cererii dedusă judecății în contradictoriu cu toate părțile.
Prin decizia civilă nr. 86/A din 29 ianuarie 2004, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
în motivarea deciziei instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat în proprietatea statului în baza Legii nr. 4/1973 ca urmare a faptului că autoarea reclamantei dobândise în proprietate două imobile și nu a înstrăinat, obligație ce îi revenea potrivit actului normativ menționat, unul dintre acestea în termen de 1 an de la data dobândirii.
A mai reținut instanța de apel că atâta timp cât SC P. SA Galați a dobândit în proprietate imobilul în litigiu, prin preluare de la stat, aceasta era îndreptățită să-l înstrăineze către chiriașa SC R. SRL Galați, caz în care, instanța conchide că decizia contestată de reclamantă a fost emisă de pârâtă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Totodată, instanța a reținut, fără a argumenta, că în mod corect prima instanță a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantă cât privește chemarea în judecată a pârâtei SC R. SRL Galați.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivarea recursului reclamanta reiterează aspectele de fapt ale cauzei și susține că în raport de dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) și art. 28 din Legea nr. 10/2001 era îndreptățită să primească pentru imobilul în litigiu, preluat în mod abuziv de stat măsuri reparatorii în echivalent.
Susține recurenta că instanța de apel nu a răspuns motivelor de apel pe care Ie-a formulat, iar în considerentele hotărârii se face trimitere în mod greșit la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001, fără a se observa că în cauză erau incidente dispozițiile art. 27 și art. 28 din aceiași lege și, totodată, se reține în mod eronat că pârâtei SC P. SA, societate al cărei acționar este A.P.A.P.S. și care a vândut imobilul în litigiu, nu i-ar reveni nici o obligație în procedura reglementată prin acest act normativ.
Totodată, recurenta reiterează solicitarea în sensul anulării renunțării sale la judecata cererii formulată în contradictoriu cu SC R. SRL făcută din eroare la judecata în primă instanță.
Recursul este fondat.
în drept, potrivit art. 314 C. proc. civ., înalta Curte poate hotărî asupra fondului unei pricini în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Constatarea faptelor este atributul instanțelor de fond iar examinarea efectivă a cererilor formulate de părți trebuie să rezulte cu suficientă claritate din cuprinsul hotărârii, hotărâre care trebuie motivată atât cu privire la situația de fapt, prin trimitere la probele de la dosar, cât și în drept, prin indicarea dispozițiilor legale reținute de instanțe ca fiind aplicabile în speța dedusă judecății.
Mai mult, instanța de apel are a răspunde tuturor criticilor invocate prin această cale de atac în mod explicit, obligația judecătorilor de a analiza probatoriile și de a-și motiva hotărârile constituind una din garanțiile dreptului la un proces echitabil recunoscut tuturor persoanelor.
Omisiunea instanței de apel de a răspunde tuturor criticilor formulate prin apel, respectiv, redactarea hotărârii judecătorești în termeni generali, fără a se descrie situația de fapt reținută prin trimitere la probatoriile apreciate a fi relevante, respectiv fără a se indica dispozițiile legale reținute a fi aplicabile raportului juridic dedus judecății, echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei în sensul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. și atrage casarea hotărârii.
Or, în speță prin apelul dedus judecății reclamanta a solicitat a se dispune anularea renunțării sale la judecata cererii formulată în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL invocând un viciu de consimțământ anume faptul că la momentul renunțării s-ar fi aflat într-o eroare cu privire la consecințele pe care urma să le suporte în cazul stabilirii netemeiniciei acestei cererii, eroare provocată la judecarea în fond a procesului de către avocatul său (f.8 apel).
Totodată, apelanta a solicitat ca în cazul în care imobilul în litigiu nu îi mai poate fi restituit în natură să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de despăgubiri bănești, reprezentând contravaloarea imobilului pe care o evaluează la suma de 985.600.000 lei vechi (f.17 apel).
Or, instanța de apel se rezumă a reține doar că cele două societăți pârâte au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul în litigiu, situație în care nu se mai poate dispune anularea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și, fără a argumenta în vreun fel în raport de critica formulată prin apel, că în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta a renunțat la judecata cererii formulată în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL, conchizând în sensul că "nu existe motive de schimbare a hotărârii" pronunțată de prima instanță.
Considerentele reținute de instanța de apel, redactate în termeni generali, nu răspund și nu prezintă argumentele pentru care instanța a apreciat că nu poate fi primită cererea formulată în subsidiar de către reclamanta, anume de a se stabili că este îndreptățită să primească măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu și care a fost preluat în mod abuziv de stat în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Așa fiind, pentru omisiunea instanței de apel de a analiza și a răspunde în concret și argumentat motivelor de apel cu judecata cărora a fost investită de către reclamantă, aspect ce echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei în sensul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia dată în apel și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
în rejudecare, instanța de apel urmează verifica și stabili și dacă societatea comercială care a înstrăinat imobilul în litigiu avea sau mai are ca acționar majoritar ori minoritar statul, situație de fapt în raport de care urmează a determina și dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3132/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3023/2007. Civil → |
|---|
