ICCJ. Decizia nr. 3234/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2112 din 15 aprilie 2005 la Tribunalul Sibiu și apoi precizată în mod repetat, (pag.128, 143, 241) reclamanții A.I. și A.P. au solicitat în contradictoriu cu D.N. SA Târgu Mureș obligarea acestuia la despăgubiri în sumă de 8.000 Euro și 15.000.000 lei distruși plata de despăgubiri periodice de 10.000 lei și respectiv 15.000 lei, pentru diferențele de venituri între cele anterioare și cele actuale, 50.000.000 lei contravaloarea medicamentelor în timpul și după spitalizare, suma de 45.000 RON actualizată, reprezentând contravaloarea intervențiilor chirurgicale corectoare, 1.500.000.000 lei și respectiv 2.500.000.000 lei - daune morale pentru suferințele fizice și infirmitățile permanente.
în motivarea acțiunii întemeiată pe dispozițiunile art. 998,art. 999 și art. 1000 C. civ. reclamanții arată au că suferit un grav prejudiciu material și moral, urmare a exploziei de gaze întâmplată la data de 28 iulie 2003, ocazie cu care locuința a fost grav degradată, au ars importante sume de bani pe care le dețineau în domiciliu. Tot urmare a exploziei, reclamantul A.I. a suferit o semnificativă diminuare a auzului, iar soția acestuia A.P. a fost împiedicată să presteze o activitate o lungă perioadă de timp, fiindu-i afectat aspectul fizic prin arsurile ce i-ai fost provocate.
Prin sentința nr. 673/2006, Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea reclamanților A.I. și A.P., pârâta D.N. SA Târgu Mureș fiind obligată la plata sumei de 8.900 Ron contravaloarea a două proteze Corus pentru reclamant și suma de 2.000 Ron contravaloarea daunelor morale pentru acesta. Prin aceeași sentință instanța a acordat reclamantei A.P. daune morale în sumă de 25.000 Ron și 2.500 Ron cheltuieli de judecată.
Celelalte capete de acțiune au fost respinse.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 27 iulie 2003 în locuința reclamanților a avut loc o explozie datorată infiltrațiilor de gaz-metan. Urmare acesteia, reclamanta A.P. a suferit arsuri de gradul II-IV pe aproximativ 28% din suprafața corpului și față iar A.I. a suferit o semnificativă diminuare a auzului, și totodată locuința reclamanților și bunurile din interior au fost grav degradate.
La data de 28 august 2003, reclamantul a încheiat o convenție cu societatea pârâtă care i-a plătit suma de 222.062.893 lei pentru degradarea imobilului, 325.000.000 lei pentru bunurile din casă și 10.921.000 lei cheltuieli de spitalizare, rămânând de discutat despăgubirile pentru reclamantă, după însănătoșirea acesteia.
Reclamantul A.I. cu excepția problemelor de auz s-a reintegrat în muncă, conducând vehicule, recomandarea medicală fiind în sensul protezării. Expertiza efectuată în cauză a stabilit că după accident și în condițiile reducerii activității societății pe care o avea, profiturile acesteia sunt mai mari decât înainte. Reclamanta a fost însă spitalizată timp de 110 zile, rămânând cu o infirmitate permanentă de 20%, constatată prin certificatul medical, în timp ci expertiza efectuată în timpul procesului a stabilit că aceasta a rămas doar cu o redoare. Aceasta prezintă o multitudine de pete pe zone mari ale corpului, urmare arsurilor, dintre care vizibile sunt cele de pe braț. înainte de accident reclamanta nu a realizat venituri din muncă iar în prezent este pensionată cu o pensie de 200 Ron pe lună.
în privința sumelor de 8.000 Euro și 15.000.000 lei pretinse prin acțiune, instanța a concluzionat că reclamanții nu au reușit să le probeze nici cu veniturile realizate, nici cu acte bancare și nici cu chitanțe de schimb valutar, în timp ce despăgubirile periodice nu se justifică, de vreme ce veniturile reclamanților au înregistrat o creștere după accident- A.I. fiind apt de muncă în calitate de conducător auto, în cadrul societății ce o administrează.
Instanța nu a acordat despăgubirile aferente medicamentelor procurate în timpul și după spitalizare, deși la dosar, există o confirmare a secției de chirurgie plastică, în sensul folosirii unor materiale sanitare procurate de bolnavi și familiile lor, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.
în ceea ce privește daunele morale acordate reclamantului, acestea au fost stabilite la nivelul prețului mediu necesar producerii a două proteze auditive, necesare remedierii diminuării permanente și ireversibile a acuității auditive cu 30%.
în raport de situația de fapt, de reperele legale și probele existente la dosar, cererea reclamantei A.P. de acordare a daunelor morale a fost apreciată ca fiind întemeiată, pentru suferința îndurată, pentru afectarea aspectului fizic și inconvenientele de abilitate.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 344/A din 10 noiembrie 2006 a admis apelul reclamanților A.I. și A.P.
Schimbând în parte sentința, instanța a majorat cuantumul daunelor morale la 20.000 Ron pentru A.I. și 50.000 Ron pentru reclamanta A.P. precum și a cheltuielilor de judecată la 18.259 Ron.
Menționând celelalte dispozițiuni ale sentinței, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de SC E.G. România SA Târgu Mureș împotriva aceleiași sentințe și a obligat-o la 4.180 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamanții apelanți.
La pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a avut în vedere faptul că reclamantul A.I. a rămas în urma accidentului cu o infirmitate permanentă și ireversibilă constând în reducerea cu 30% a acuității auditive, care nu-i mai permit efectuarea unor transporturi internaționale, că a suferit o puternică traumă psihică și că despăgubirile morale acordate de instanța de fond nu constituie o satisfacție echitabilă.
în modificarea cuantumul daunelor morale acordate reclamantei A.P., s-a avut în vedere suferințele fizice și psihice suportate de-a lungul celor 110 zile de îngrijiri medicale, infirmitatea permanentă de 20%, prejudiciul estetic ca și necesitatea compensării frustrărilor impuse de imposibilitatea participării la viața socială în aceleași condiții ca acelea dinaintea accidentului.
în ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de apel a avut în vedere în acordarea sumei de 18.259,2 Ron, actele justificative și dispozițiunile art. 274 C. proc. civ.
Celelalte motive de apel au fost respinse, concluzionându-se că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor și aplicare a dispozițiilor legale.
Aceleași considerente au fost avute în vedere în respingerea apelului declarat de societatea pârâtă, privind despăgubirile materiale și daunele morale acordate reclamantului A.I.
împotriva deciziei nr. 344/A/2006 a Curții de Apel Alba Iulia au declarat recurs reclamanții A.I., A.P. și pârâta SC E.G. România SA.
în recursul declarat, reclamanții pretind că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiunilor art. 998-999 C. civ. prin neacordarea tuturor despăgubirilor materiale solicitate și prin stabilirea unor daune materiale totalmente nesatisfăcătoare, raportat la consecințele fizice, psihice și estetice ale faptului prejudiciabil.
Astfel recurenții arată că daunele morale acordate nu sunt în măsura să acopere satisfăcător suferințele, frustrările pe care le suportă datorită infirmităților permanente și ireversibile și prejudiciile estetice care o supun pe A.P. unei izolări pe plan social. Se mai critică de asemenea lipsa de rol activ a instanței în neacordarea sumei de 8.000 Euro și 1.500Ron- bani pe care recurenții îi aveau în casă, în vederea restituirii unui împrumut și care au fost arși în urma exploziei.
Nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor permanente, vizează și neacordarea daunelor materiale privind intervențiile chirurgicale la care reclamanta A.P. urmează a fi supusă precum și suma de 50.000.000 lei, reprezentând contravaloarea medicamentelor și materialelor utilizate în timpul spitalizării și post spitalizare pentru îngrijirea reclamantei.
în sfârșit hotărârile pronunțate în cauză sunt criticate și sub aspectul neacordării despăgubirilor solicitate, deși expertizele medicale atestă infirmitatea reclamanților, iar sporul de venituri realizate de aceștia nu au legătură cu acordarea despăgubirilor periodice așa cum greșit se menționează în hotărârile pronunțate.
Societatea E.G. România SA Târgu Mureș își axează criticile din recurs pe cuantumul exagerat al despăgubirilor morale și materiale pe care societatea le-a acoperit îndată după explozie și pe cheltuielile de judecată la a căror plată societatea a fost obligată în apel, urmare a greșitei aplicări a dispozițiunilor art. 274 C. proc. civ., în loc de aplicarea art. 276 C. proc. civ., urmare a admiterii parțiale a acțiunii reclamanților.
Recursurile sunt întemeiate.
Repararea prejudiciului trebuie să asigure celui vătămat o acoperire integrală a daunelor suferite, restabilindu-se situația anterioară faptei prejudiciabile (art. 998-999 C. civ.). în cazul în care victima trebuie să depună un efort suplimentar de muncă, este necesar să primească un echivalent al acestui efort suplimentar la care a fost obligată prin fapta culpabilă. Numai astfel se restabilește situația existentă înainte de săvârșirea faptei, fără a i se impune să suporte indiferent sub ce formă, consecințele unei activități ilicite, a cărei victimă a fost.
Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare, chiar și în situația în care, ulterior realizează aceleiași venituri sau chir mai mari, dacă se dovedește că, datorită infirmității, este nevoită să facă un efort suplimentar, care în final, duce la accelerarea uzurii fizice și la cheltuieli suplimentare, pentru o alimentație mai bogată sau medicație adecvată.
în speță, instanțele au refuzat recurenților reclamanți acordarea despăgubirilor periodice, cu simpla motivație că societatea administrată de recurentul A.I. a realizat venituri sporite după accident, ignorând dinamica prețurilor și puterea de cumpărare, față de perioadele de comparație avute în vedere de expert. De asemeni instanțele nu s-au preocupat să stabilească dacă acest spor de venituri ale societății este rodul unui efort suplimentar al reclamantului, cu consecințe în grăbirea procesului de uzură, după cum nu au stabilit dacă în ceea ce o privește pe reclamanta A.P., infirmitatea acesteia este de natură a-i impune un efort suplimentar pentru activitatea desfășurată în gospodărie și la firmă, și dacă nu cumva aceasta este nevoită să recurgă la ajutorul altor persoane. Numai în condițiile lămuririi acestor aspecte, prin administrarea unor probatorii suplimentare, instanța poate stabili îndreptățirea reclamanților la acordarea unor despăgubiri periodice.
în ceea ce privește daunele materiale privind intervențiile chirurgicale la care urmează a fi supusă A.P., probatoriile sunt contradictorii. Pe de o parte, sunt concluziile medicului chirurg estetician care atestă necesitatea unor intervenții chirurgicale asociate prin transplanturi de piele pentru corectarea sechelelor, a căror costuri sunt estimate la 10.000 - 15.000 Ron, iar pe de altă parte sunt concluziile Institutului de medicină legală Târgu Mureș (pag.215) care infirmă posibilitatea efectuării unor tratamente de chirurgie plastică, prin transplant de țesut, datorită extinderii foarte mari a plăgilor cicatrizate.
Instanțele fără nici o motivație, adoptă punctul de vedere al Institutului de medicină legală, și refuză reclamantei A.P. acordarea despăgubirilor solicitate, lipsind-o astfel de speranța remedierii prejudiciului estetic, înainte de a adânci probatoriile, eventual prin efectuarea unei expertize de către o comisie medico-legală în a cărei alcătuire să intre și specialiști în chirurgia plastică.
Instanțele au refuzat reclamanților acordarea despăgubirilor aferente medicamentației și materialelor sanitare, procurate în timpul spitalizării și ambulatoriu, fără un suport probator solid, pe simplul considerent că la dosar nu au fost depuse bonurile de procurare a acestora, deși la dosar (fila 248) spitalul clinic județean Sibiu Secția Clinică Chirurgie plastică, atestă procurarea acestor medicamente și materiale sanitare de către pacientă iar în completare s-a solicitat proba cu martori pe care instanța de fond a respins-o fără justificare. Și din acest punct de vedere lipsa de rol activ al instanței este evidentă impunându-se adâncirea probatoriilor, eventual și cu soluții suplimentare, de la Spitalul Clinic Județean Sibiu privind cheltuielile estimative cu medicamentele și materialele sanitare necesare unui bolnav, cu arsuri pe durata de spitalizare a reclamantei A.P.
Instanțele au respins fără un probatoriu suficient primul petit al cererii reclamanților privind suma de 8.000 Euro și 1.500 lei pe care aceștia o aveau în casă în momentul accidentului, pentru restituirea unui împrumut, motivat de faptul că în procesul verbal de constatare încheiat îndată după accident și cu ocazia concilierii nu s-a făcut vorbire de existența acestei sume.
Aceste argumente nu sunt suficiente pentru a refuza reclamanților acordarea acestor despăgubiri, în condițiile în care chiar instanța de apel confirmă prezentarea pungii cu resturile de bani arși.
Faptul că nu s-a menționat în procesul verbal întocmit îndată după accident existența acestor sume, nu prezintă relevanță în condițiile în care reclamanții erau bulversați de cele întâmplate iar, A.P. se zbătea între viață și moarte, după cum este irelevantă și împrejurarea potrivit căreia reclamanții nu au probat proveniența sumelor.
Rămâne însă o certitudine necontestată de instanțe, că reclamanții au prezentat o pungă cu resturile de bani arși, ceea ce atestă existența lor în casa reclamanților și necesitatea acoperirii prejudiciului produs acestora. Rămâne însă stabilit prin adâncirea probatoriilor suma existentă, aspect în privința căruia chiar recurenții au solicitat completarea probatoriilor.
Toate aceste aspecte, evidențiază faptul că instanța de fond și de apel și-au fundamentat soluțiile pe un material probator incomplet și contradictoriu, ceea ce echivalează cu o nesoluționare a cauzei pe fondul său.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 313 C. proc. civ. recursul reclamanților a fost admis, casându-se decizia și sentința cu trimitere spre rejudecare.
Instanța de trimitere va examina și criticile privitoare la daunele morale acordate reclamanților, ținând seama de atingerile care le definesc personalitatea umană, integritatea corporală, psihicul, posibilitatea de a munci și a trăi la standardele pe care le-au avut anterior accidentului și cu care au fost obișnuiți.
Din acest punct de vedere, și numai sub acest aspect, a fost admis și recursul declarat de societatea pârâtă, reținându-se totodată că despăgubirile acordate de aceasta prin societatea de asigurări ASIROM au un caracter parțial și nu o pot exonera de acordarea daunelor morale.
Cât privește cheltuielile de judecată la care SC E.G. România SA a fost obligată, instanța de trimitere urmează a se pronunța corespunzător celor dispuse pe fondul cauzei și după distincțiile pe care art. 274 și art. 276 C. proc. civ. le face.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3135/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3132/2007. Civil → |
|---|
